Gelu, Glad și Menumorut, voievozii valahi ce s-au împotrivit expansiunii ungurilor în Transilvania, trădați de cei pentru care acestia s-au jertfit acum o mie de ani.
Într-o epocă în care ne este pusă la îndoială continuitatea strămoșilor pe acest areal, într-o perioadă de mari tulburări, noi românii ne permitem luxul să ne batem joc , cu seninătate sau ignoranță, de însăși simbolurile continuității noatre pe acest pământ. Avem foarte clar identificate cetățile conducătorilor valahilor din secolele IX-X – Gelu, Glad și Menumorut – cei care au domnit în Transilvania până la venirea ungurilor și care s-au luptat împotriva expansiunii acestora in Ardeal.
Amenajarea lor ca obiective turistice pentru a promova istoria românilor și continuitatea noastră în Transilvania ar fi fost un lucru de bun simt și logic, numai ca s-a ales ignorarea lor și paragina. Situația în teren este de-a dreptul revoltatoare și ne demonstrează, încă o dată, de câtă ignoranță suntem capabili.
Nu numai că nu există indicatoare care să îți arate drumul către ele, nu numai că nu există măcar un singur panou lângă aceste cetăți care să vorbească turistului despre istoria lor, dar, mai mult decât atât, în cetatea lui Menumorut din Biharia (județul Bihor) este amenajat un TEREN DE FOTBAL și câteva clădiri, probabil vestiare, iar în cetatea lui Gelu din Dăbâca (județul Cluj) SE CULTIVĂ PORUMB!
În lume, există cultul respectului față de istorie și tradiție . S-a înțeles, de asemenea, că turismul poate fi un motor de creștere economică, bine dezvoltat poate aduce câștiguri substanțiale, însă în România, de foarte multă vreme, istoria a devenit un subiect aproape tabu. Există un asalt împotriva studierii istoriei în școală, există un dezinteres clar față de adevaratele probleme, se pune accent numai pe festivismul de paradă, de 1 Decembrie sau 24 ianuarie,însă problemele de fond sunt lăsate la voia întamplarii.
Nu pot să cred și nu vreau să cred ca în România nu există și oameni care să dorească realizarea unui plan de redobândire a stimei naționale prin cinstirea înaintașilor, nu pot să cred și nu vreau să cred că sunt doar eu cel care vede dezastrul spre care ne îndreptam. Trag un semnal de alarmă tuturor oficialitatilor din România, Ministerului Culturii, să își îndrepte atența și să remedieze aceste probleme.
Vreau să termin aceste randuri optimist, cu speranța că anii ce vor veni vor oferi soluții și acestor probleme, caci sa nu uitam ca aceste situri arheologice vor disparea, ireversibil, iar pierderea lor poate fi o pierdere și o rană în sufletul poporului român.
Editoarial: Șerbu Cătălin
Más historias
OMEN EDICIONES, O NOUĂ EDITURĂ ÎN MADRID, DEDICATĂ LITERATURII ROMÂNE
FOTOGRAFIA CA DIALOG INTERCULTURAL ÎNTRE TINERI (YIP) ÎN MATERA, ITALIA
PROGRAMUL DE FORMARE LTTA NETYOUTH, ÎN BUCUREȘTI