MAIA THEODORA CREȚU: COPIL AL DIASPOREI, TALENTATĂ ȘI CU ROMÂNIA IN SUFLET

În Lamezia Terme am locuit pana la varsta de 8 luni cand am mers in Romania in vacanta de iarna la bunici. Datorita problemelor cu documentele si intregistrarea mea ca cetatean roman, am fost nevoiti sa prelungim vacanta de la doua saptamani la sase luni, timp in care mama si tata au pierdut locurile de munca la supermarketul unde lucrau si cazarea si au renuntat sa mearga inapoi in Lamezia Terme, hotarand sa o ia de la capat in alta parte, motiv pentru care pe la un an si trei luni am ajuns in Spania in zona Andaluziei, intr-un sat la malul oceanului Atlantic si aproape de granita cu Portugalia din provincia Huelva, care se numeste Cartaya. La inceput a fost foarte greu, mai ales cu limba si dialectul andaluz, dar incet, incet ne-am integrat in societetea locala, ei au gasit loc de munca, iar eu am inceput sa merg la gradinita. Dupa un an si cateva luni ne-am mutat la oras in Huelva unde mama a gasit un loc de munca mai bun.

Deoarece am avut schimbari mari in foarte putin timp, in relativ doi ani de zile mi s-a  vorbit in trei limbi diferite si in dialecte regionale diferite, desi ascultam si intelegeam tot ce mi se spune nu vorbeam nimic cu nimeni in afara de familie, motiv pentru care mama chiar isi facea griji si a intrebat medicul daca as avea vreo problema, insa acesta a linistit-o spunandui ca e ceva normal ca eu sa nu vorbesc, deoarece nu stiam in ce limba trebuie sa raspund, desi comportamentul meu era conform cu ceea ce mi se spunea sa fac la gradinita sau in casa. Cred ca din aceste motive am inceput sa ma joc cu plastilina, sa decupez reviste si desenele din ziare si sa desenez pe peretiii din camera mea, iar cand ascultam muzica imi placea sa dansez coreografiile inventate de mine si sa îngân melodia in limba mea. Asa incet, incet au observat ca am inclinatii artistice si ca imi place mult sa desenez si sa modelez plastilina. Mama inca mai pastreaza si azi unele figurine de pe vremea aceea si desene, si am multe fotografii cu mine cand le faceam.  Mi-au cumparat carti de colorat, plastilina imi aduc aminte ca am primit cadou de la bica,  si bicu si de la matusa mea Andreea din Romania, cand a venit in vizita la noi, si o modelam pe masa din salon toata ziua. Imi amintesc cu draga acum, cum am desenat tot peretele de la mine din camera cu carioci si mama si-a pus mainile in cap cand a ajuns acasa de la munca, unde petrecea foarte mult timp. Tata a fost cel care practic a stat cu mine si ma ducea si ma lua de la gradi, mergea cu mine cu bicicleta, ma ducea in parc, ne uitam la desene animate si filme pentru copii, pregateam mancarea impreuna, se juca cu mine cel mai mult. Chiar imi amintesc ca am ajuns sa ii spun ´´tata´´ chiar si mamei din causa ca o vedeam foarte putin, mai mult stateam cu tata, asta pana pe la vreo cinci sau sase ani cand am intrat la scoala in clasa intai.

Pe la cinci ani am inceput sa cochetez mai serios cu desenul si pictura pentru ca incepusem sa merg vinerea la clase de pictura intr-un grup de copii de diferite varste, eu fiind printre cei mai buni, si m-au dat si la tenis ca sa fac ceva sport si sa ma joc cu copii, iar de pe la sase ani m-au dat la basket unde am ajuns sa fac performanta, reusind sa fim cu echipa subcampioane regionale pe Huelva si chiar sa participam la turnee din Estepona, Sevilla, etc. Tot cu basketul am ajuns sa fac parte din lotul selectionat pentru echipa provinciala a Huelvei pe Andaluzia, dar am fost nevoita sa renunt la basket deoarece am avut in scurt timp doua accidentari grave la calcaie, fapt pentru care am pierdut dexteritate pentru aruncarea la cos si tehnica de joc.  In tot acest timp cat am stat departe de cosul de bascket am facut un examen pentru a intra la Conservatorul Profesional de Muzica Javier Perianes din Huelva, unde am reusit sa intru la pian cu o nota foarte buna.

In acest moment sunt eleva la liceul Alonso Sanchez din Huelva, in anul doi de studiu si eleva a Conservatorului Profesional de Muzica Javier Perianes Huelva in anul patru la pian. Deasemeni la conservator fac parte din Corul Conservatorului cu care am avut mai multe concerte si spectacole pe scene din Huelva si Sevilla. Deoarece la conservator cand aveam auditii la pian eram un pic timida, domnul profesor de pian i-a recomandat

mamei sa ma dee la clase de teatru sau sa fac o activitate care sa ma ajute sa un mai fiu timida si de atunci, de vreo doi ani fac parte din grupul CEIJA, o asociatie care creeaza proiecte artistice pentru copii si juniori in diverse domenii, in special cele legate cu scena: teatro, muzicaluri, dans, etc. cu care am avut diferite spectacole de teatru, musical si colinde pe scene din Huelva.

In ceea ce priveste pictura, binenteles ca e printre preferatele mele, de fiecare data cand am timp acasa desenez cu carioci, creioane colorate, creioane, carbon, cu acuarela, pe panza cu acrilic sau ulei, e ceea ce ma relaxeaza cel mai mult. Ador sa dau viata din culori unor peisaje, animale, etc … ma pot exprima cel mai usor si ma relaxez desenand si ascultand muzica in acelasi timp. E o lume a mea unde ma simt cel mai libera si imi da increderea necesara. Vinerea dupa clase merg la cursul de pictura unde domnul profesor ma incurajeaza in tot ceea ce fac si ma indruma sa experimentez cat mai multe tehnici si tipuri de culori pe hartie sau panza, cu pensoane sau cu spatula si mai ales stiluri de la diferiti pictori spanioli si internationali. Domnul profesor de pictura este acelasi cu care am inceput la cinci ani, el a crezut din primul moment in talentul meu si le-a spus

parintilor mei sa ma sustina ca pot ajunge departe daca muncesc si practic mult pictura.

El in fiecare sfarsit de an scolar ne face o expozitie unde participa mai multe scoli de pictura din oras si unde expunem operele cele mai representative la care am lucrat de- a lungul anului. Asa am inceput sa expun mai intai desene, apoi tablouri pe panza si incet, incet sa primesc complimente de la cei care le vedeau.