DACĂ E SÂMBĂTĂ, E POEZIE. NU VREAU, DE COCIORAN MARINICĂ

Poezia de astazi, «Nu vreau» este scrisa de un poet care inca nu si-a scos niciun volum de poezie, dar care are un stil aparte. Este vorba de prietenul si colegul meu, Cocioran Marinica.  Nu voi vorbi despre poezia in sine, o veti citi si veti opina daca este sau nu o poezie valoroasa, eu voi vorbi despre cel care a scris-o.

Marinica Cocioran este o persoana cu totul speciala, are deja ani buni de experienta in viata civica si sociala dar niciodata nu si-a dorit sa iasa in lumina reflectoarelor. Poeziile  sale, care  sunt cu adevarat valoroase,  nu au vazut tiparul probabil din lipsa curajului. Mi-am asumat rolul acesta, de promotor, tocmai pentru a le valorifica publicului larg si a-i oferi imboldul necesar publicarii lor.

«Nu vreau sa stau inchis in turnul
Palatului cel de clestar
Si nici nu vreau sa fiu eu omul
Ce nu vorbeste liber iar»

Poezia sa ii oglindeste cel mai bine caracterul, vulcanic si in acelasi timp modest, retras si chiar timid in anumite situatii. Poeziile sale sunt sincere, directe cu un limbaj ce tradeaza cultura si eruditia. Iata mai jos poezia Nu vreau…, prima dintr-o serie pe care le vom publica.

NU VREAU

Nu vreau ca sa acuz pe nimeni
Din cei ce mie rau imi vor
Si nici blestem s-arunc pe semeni
Caci vor pieri de raul lor.

Nu vreau sa las pe drum hotia
Sa bantuie ca o stafie
Si nici nababi snobi ce avutia
Si-o vor expusa pe hartie

Nu vreau minciuna sa ne soarba,
Din cupe si pahare de cristal,
Caci azi politica lor oarba
Ne tine ca pe spectatori in stal

Nu vreau sa ma hranesc cu vise,
Frumoase-i drept, dar pentru voi
Din spatele legilor ce au fost scrise
Nu ii vedeti prea clar pe toti cei goi

Nu vreau sa mai aud jelanii,
Sa ma feresc de-a vremilor stihii
Nici sa ascult cu nepasare plansul
Copiilor ce nu au jucarii

Nu vreau sa stau inchis in turnul
Palatului cel de clestar
Si nici nu vreau sa fiu eu omul
Ce nu vorbeste liber iar

Nu vreau sa las in urma viata
Ce nici eu nu stiu cum mi-a fost,
Ce vreau in schimb este speranta
Caci pe pamant stiu c-am un rost