Cunoscutul istoric și academician, Dinu C. Giurescu a încetat din viață la vârsta de 91 de ani. Dinu C. Giurescu a fost membru titular (din 2001) al Academiei Române dar și deputat în Parlamentul României.
Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti. A fost fiul lui Constantin C. Giurescu şi nepotul lui Constantin Giurescu. A fost licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea din București, în anul 1968 obținând titlul științific de doctor în istorie.
A fost profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie între anii 1968-1987. A fost profesor universitar Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie în perioada 1990-1997. A fost membru titular al Academiei Române din 2001, secţia Istorie şi Arheologie.
Academicianul Dinu C. Giurescu a scris peste 30 de lucrări de autor şi în colaborare, a fost deputat în Parlamentul României şi a primit de la Regele Mihai I decoraţia “Nihil sine Deo”. CNSA a prezentat în 2013 documente detaliate despre faptul că a furnizat informaţii Securităţii, însă a considerat că nu a fost colaborator.
Printre cele mai cunoscute lucrări publicate de academician se numără „Istoria ilustrată a românilor” (1981), scrisă în colaborare cu Constantin C. Giurescu, „Imposibila încercare. Greva regală, 1945” (1999), „România în al doilea război mondial” (1999), „Cade Cortina de Fier -România 1947” (2002), „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 – 1972” (2012), operă redactată în colaborare cu Mircea Malița, și „Lichidatorii. România în 1947” (2012).