«Suntem finaliști, am caștigat Cupa, Cupa Campionilor Europeni» răsună vocea stridentă a lui Teoharie Coca Cosma, comentatorul român al finalei de la Sevilla. Steaua Bucuresti câstiga Cupa Campionilor Europeni la fotbal in fața Barcelonei și intra în Panteonul Campioanelor de pe bătrânul continent. Era 7 mai 1986…seara magică a fotbalului românesc.
O performanță neegalată de vreo echipă românească de atunci și, din nefericire, nu prea sunt perspective nici pentru viitor. Meciul s-a desfășurat pe parcursul a 90 de minute regulamentare plus două reprize de prelungiri, scorul fiind unul alb, apoi s-a ajuns la executarea loviturilor de la 11 metri.
Seara perfectă a fost completata de legendarul portar Helmuth Duckadam, care a aparat patru penaltyuri la rând, de asemenea o performanță neegalată până în prezent in istoria fotbalului. Pentru echipa roș-albastră au marcat Lacatuș și Balint iar Steaua se încorona Campioana Europei la fotbal.
Au trecut 30 de ani de la acea performanță. «Eroii de la Sevilla» au îmbătrânit, unii nu mai sunt printre noi, dar cu fiecare an ce se adună realizăm cat de mare a fost acea performanta.
Cum v-a schimbat ziua de 7 mai 1986 viaţa?
Întrebarea le-a fost adresată de ProSport câştigătorilor Cupei Campionilor. “Nu ştiu dacă mi-a schimbat-o”, spune Gabi Balint care avea 23 de ani în momentul Sevilla.
“Dacă puteam să plec din ţară imediat după finală mi-ar fi schimbat-o cu siguranţă. Am avut oferte. E adevărat că în CV am rămas cu un trofeu european, un lucru mare. Dacă nu marcam la penaltyuri, nu aş fi fost atât de important. Mândria mea este că am dat şi eu un gol în finala aceea. Când mă uit acum înapoi, mă consider un fotbalist împlinit”.
“Ne-a făcut mai oameni. Ţin minte impactul pe care l-a avut asupra mea la aterizarea omului pe Lună. Eram copil, mă uitam fascinat la un televizor de la club. Să nu cumva să comparaţi victoria noastră cu aterizarea pe Lună, nu e acelaşi lucru, însă vreau să spun că finala de la Sevilla a fost un eveniment sportiv ieşit din comun în fotbal. A dat ceva unor oameni care nu aveau mare lucru în România”, spune si Ladislau Boloni.
