CEAUȘESCU A AVUT DREPTATE! ÎN DECEMBRIE 1989 A FOST O LOVITURĂ DE STAT ORGANIZATĂ DE SERVICIILE DE INFORMAŢII STRĂINE

Atunci când au fost făcute publice imaginile cu Nicolae Ceaușescu în ultimele sale zile, atât de la procesul din 25 decembrie 1989 cât și din ultima sa luare de cuvânt, la mitingul din 22 decembrie, au intrat în folclorul urban și oarecum bagatelizate cuvintele fostului dictator care făceau referire la celebrele «agenturi străine» sau că are loc o lovitură de stat.

Astăzi, cu limpezimea oferită de cei 28 de ani trecuți de la evenimente dar și de numeroasele mărturii directe și documente, cuvintele lui Ceaușescu încep să se încarce de greutate. De asemenea, recenta trecere în neființă a generalului Iulian Vlad, ultimul șef al Securității pe vremea lui Ceaușescu, a readus în lumina reflectoarelor evenimentele din decembrie 1989, mai ales că generalul Vlad a lăsat o casetă cu adevărurile dumnealui despe evenimentele cunoscute ca și Revoluția Română.

Mărturia ultimului gardian al Ceaușeștilor: Andrei Kemenici!

 

Astfel, Andrei Kemenici, comandantul garnizoanei Târgoviște din 1989, cel care i-a avut în custodie pe soții Ceaușescu din seara lui 22 decembrie 1989 și pana la execuția acestora, în 25 decembrie, într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Național pe 23 martie 2009, a declarat următoarele:

«M-am dus la ei cam la o oră după ce au fost aduși în unitate. M-am prezentat și m-au întrebat cui mă subordonez. «Comandantului armatei». «Și mai cui?». «Ministrului Apărării Naționale». «Care ministru?». «Păi tovarășul Ceaușescu, nici eu nu mai știu, la gălăgia care e în București…».

I-am spus că în documentele mele scrie că atunci când ministrul Apărării Naționale nu poate să-și exercite funcțiile, locul i-l ia șeful Marelui Stat Major, care era generalul Gușă.

«Cum mă, ăla pe care l-am trimis la Timișoara și nu a rezolvat problema?! Ăla e cu rușii». «Așa scriu actele, dar eu nu am vorbit cu el deloc». «Și cu cine ai vorbit?». «Vă informez că ordinele care se dau comandanților de armată sunt date de generalul Militaru». Ceaușescu a zis că ăsta-i spion sovietic, e KGB-ist, că l-a scos afară din armată. «Mie mi s-a spus de generalul Militaru că toate problemele dumneavoastră – nu mai știu exact cum m-am adresat atunci – vor fi soluționate de generalul Stănculescu».

Atunci, Ceaușescu și-a pus mâna pe mâna mea și a zis: «Să știi că ăsta e ministrul tău! Eu, azi-dimineață la 10:00, l-am numit în locul lui Milea, care a trădat. E bine, numai ordinele lui să le asculți». Și s-a bucurat mult când a auzit că eu execut ordinele lui Stănculescu.

Despre execuția lui Ceaușescu și a soției sale, Khemenici spune că nu este cazul ca să-i fie puse în cârcă lui Ceaușescu lucruri pe care nu le-a făcut.

La proces «nu s-a respectat Codul de Procedură Penală de către specialiștii ăia care au venit, de către reprezentantul Armatei, Stănculescu, de câtre reprezentanții revoluționarilor,  Voican Voiculescu, Măgureanu și însăși de către judecători și procurori. Despre avocați am cea mai mare nemulțumire. Ei au fost procurori. Ceaușescu s-a bucurat de procesele staliniste. Președintele Tribunalului era procuror. El  îl acuza. Cei doi avocați îl acuzau. Ceaușescu a avut la procesul de la Târgoviște patru procurori în realitate. Regret execuția lui Ceaușescu», a mai declarat fostul comandant al Garnizoanei Târgoviște.

Ce spune șeful contraspionajului românesc din 89, col(r) Filip Teodorescu despre evenimentele din zilele tulburi ale lui decembrie 1989!

 

Reproducem în continuare interviul acordat de domnul Filip Teodorescu, fost colonel român de securitate, care a îndeplinit funcția de locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului, ziarului „Prahova”, consemnat de AnaMaria  Maxim şi apărut în numărul din 26 octombrie 2009 al acestei publicaţii și redat in revista Vitralii (pag. 43)

 

AnaMaria  Maxim: Ce consideraţi dumneavoastră că s-a întâmplat s-a întâmplat în România, în decembrie 1989?

Filip Teodorescu: Eu am spus şi în cartea pe care am scris-o în urmă cu 18 ani (n.n. „Un risc asumat‖): nu am nimic cu cei care se cred revoluţionari şi e firesc să se creadă aşa. Nu vorbesc despre cei care au fost puşi pe căpătuială, ci de cei sinceri. La Timişoara, eu zic că începând cu 19 decembrie au ieşit în stradă oamenii care într-adevăr erau nemulţumiţi de regim. Nu cei care au spart vitrinele şi au dat cu parul în militari. Ei nu au fost revoluţionari, au fost huligani. Sunt din categoria celor care au fost cumpăraţi şi trimişi înapoi peste graniţă şi care făceau parte din scursura societăţii româneşti.

AnaMaria  Maxim: Cumpăraţi de către cine?

Filip Teodorescu: De către cei care aveau misiunea de a-i folosi pentru răsturnarea regimurilor din Europa de Est: serviciile de informaţii. Ca ofiţeri de informaţii, noi privim foarte lucid toate astea. Nu tratăm afectiv problema.

AnaMaria  Maxim: Dacă nu a fost revoluţie, ce a fost?

Filip Teodorescu: Eu am spus şi la proces. A fost o lovitură de stat organizată de serviciile de informaţii străine. Ca orice servicii de informaţii, acestea aveau aici suficienţi informatori, agenţi, oameni care pentru noi erau trădători.

AnaMaria  Maxim: Din ce ţări erau serviciile de informaţii?

Filip Teodorescu:Din Rusia, din ţările occidentale. Ungaria a fost capacitată, având în vedere interesul ei major vizavi de România, cu pretenţii teritoriale. Serbia s-a lipit de occidentali crezând că o să scape, dar după 10 ani occidentalii au rezolvat-o şi cu Serbia.

AnaMaria  Maxim: În ce măsură a existat şi un amestec din interiorul ţării?

Filip Teodorescu: În interior au fost cei care acţionau pentru cei de afară. Şi Brucan, şi Militaru, care au acţionat dirijaţi din afară, căci nu se face nimic întâmplător.

AnaMaria  Maxim: Aţi declarat că înainte de izbucnirea revoluţiei au fost trimise în România mai multe grupuri de persoane din străinătate care au avut menirea să genereze unconflict care să aibă ca finalitate căderea comunismului. Cine erau ele?

Filip Teodorescu: Erau români, deoarece toţi vorbeau româneşte, ca să se amestece printre oameni şi să nu fie recunoscuţi. Ei au fost instruiţi şi apoi trimişi aici. Am pus problema şi în proces: cum să ştie revoluţionarul cum să oprească un tanc? Totuşi, au ştiut să îi înfunde ţeava de eşapament. Fumul a intrat înăuntru, cei care erau acolo au ieşit, ca să nu se asfixieze, iar ei le-au dat cu toporul în cap.
Care revoluţionar a făcut asta? Ce este aşa de greu de înţeles? Dar atunci nu au vrut nici cei care au făcut ancheta, de la Procuratură, să ia lucrurile exact aşa cum au fost, ei au jucat un rol – din păcate absolut negativ – şi nici pe departe nu au ţinut cu interesele României. Eu am spus că nu mă interesează regimul.
Nu mă interesează ce regim politic este şi nu m-a interesat nici în trecut. În serviciul de informaţii, acţionezi în virtutea unei legi, adoptată de politic şi tot ei, politicienii, sunt beneficiarii serviciului de informaţii.

AnaMaria  Maxim: În ce context a fost luată decizia de către serviciile de informaţii de a răsturna regimul lui Ceauşescu?

Filip Teodorescu: În contextul luptei de 60-70 de ani între capitalism şi comunism. O perioadă, comunismul a câştigat teren şi s-a extins, apoi a fost invers. Dar asta nu  înseamnă că s-au împăcat ceilalţi cu gândul că au pierdut, ci au acţionat în permanenţă. Nu a fost o pauză. În 1989, comunismul îşi pierduse din vigoare, se perimase. A mers ce a mers, dar s-a terminat. Era o ideologie utopică. Mereu a fost o luptă între capitalism şi comunism, iar în ’89 au găsit şi terenul prielnic pentru răsturnarea regimului. Toată lumea – nu numai din România – se săturase de comunism şi de „succesele‖ comunismului şi socialismului şi atunci sigur că a fost uşor. Am mai spus că nu există nimic spontan pe lumea asta! Poate doar în natură.

AnaMaria  Maxim: Cine trebuie să plătească pentru ceea ce s-a întâmplat în 1989, pentru cei care au murit atunci?

Filip Teodorescu: Nimeni nu trebuie să mai plătească. La ce ajută? Nu ajută la nimic. Cei care au făcut toate treburile astea murdare au dirijat toată vina spre noi, cei care am făcut parte din serviciile secrete româneşti, ceea ce nu era susţinut de absolut nimic, de nici o probă. S-a sperat că trebuie să fi existat măcar unul care a ieşit şi a tras, măcar cu un pistolet. Am spus că nici măcar cu o praştie nu s-a tras, nici măcar cu un briceag nu s-a ieşit, căci nu ăsta e rostul unui serviciu secret de informaţii. El nu are ce să caute în stradă.

AnaMaria  Maxim: Aţi afirmat că în perioada decembrie 1989 – martie 1990 nu au existat servicii secrete, iar asta a fost o greşeală, cu urmări catastrofale pentru România. La ce urmări v-aţi referit?

Filip Teodorescu: Da, s-au deschis graniţele, s-au furat valori culturale româneşti, arhive. A fost un dezastru. Ar trebui traşi la răspundere cei care au luat asemenea hotărâri.

AnaMaria  Maxim: Până la urmă este sau nu important un serviciu care acţionează pentru securitatea statului?

Filip Teodorescu: Deosebit de important. Un membru al unui serviciu de informaţii este într-o luptă permanentă. Şi ajungi să fii în luptă şi după ce ieşi din sistem.

Întâlnirea de la Malta dintre Gorbaciov și Bush și nota Securității!

 

În ceea ce privește înțelegerea marilor puteri ale vremii, SUA și URSS de la Malta, Filip Teodorescu afirmă că Serviciul de informaţii român nu a fost luat prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, deoarece ştia ce urma să se petreacă. Ba chiar l-a avertizat pe Nicolae Ceauşescu, dar acesta nu a ţinut cont de informaţiile primite.

Astfel, în 18 decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului i-a prezentat lui Nicolae Ceaușescu o Notă despre întâlnirea Gorbaciov-Bush.  Pentru cei care cunosc atmosfera vremii, studierea acestor două documente oferă detalii interesante. În primul rând, din punct de vedere al formei, se constată că Nota  este scrisă de mână de către desenatori specializaţi, cu caractere supradimensionate, astfel încât Ceauşescu să o poată citi fără ochelari.

Dincolo de acest detaliu, întrucâtva amuzant, se impune a fi subliniat următorul aspect: transmiterea unor informaţii grave (guvern nou, în care PCR să nu aibă rol conducător, incitări la violenţe în Transilvania, reactivarea celor care au făcut studiile în URSS, presiuni asupra României, din partea sovietică, prin reducerea livrărilor de gaze etc.

 

Iată mai jos reproducerea integrală a acestei Note:

 

N O T A

Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:

1). În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaţionale. (…)
NOTA:
Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de „reforme reale”, fiind avute în vedere îndeosebi R.P.Chineză, Cuba şi România. Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier.

R E Z U M A T

(…) În perioada următoare guvernul român va fi supus la presiuni psihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu mai aibă rolul conducător. URSS şi Ungaria, prin intermediul radioteleviziunii, vor incita populaţia Transilvaniei la revoltă împotriva guvernului de la Bucureşti. URSS va acţiona pentru a obţine sprijin în România în direcţia „reactivării” unor români care au studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic din această ţară.

  – VA URMA –