O cafenea perfectă, stilată şi intimă, cu fotografii din spectacole de teatru pe pereţi, colajecu articole din ziare, un pick-up vintage, jobene, tablouri cu actori celebri şi la masă, sub reflectorul jurnalistic, regizorul Toma Enache, pare desprins din piesele pe care le montează.
Tot ce spune are un tâlc, tot ce face e ca o coregrafie teatrală. Relaxat, energic şi expresiv, Toma vorbeşte cu pasiune şi sclipire în ochi despre succesele şi provocările pe care le-a întâmpinat pe drumul său artistic.
Marile lui realizări sunt familia şi creaţia, după cum spune. A regizat primul film în limba aromână din istoria cinematografiei, asigurându-şi locul în eternitate.
A montat piese de teatru celebre, care au avut succes în toată ţara. Are o carieră impresionantă şi nici nu-i trece prin cap să se oprească, pentru că energia sa creşte cu fiecare nou succes. Îşi ia pofta de viaţă şi de la tinerii cu care lucrează, pe care alege să-i înveţe şi să-i îndrume spre o lume frumoasă, a prieteniei, aşa cum vede el teatrul.
Tinerii care au jucat în spectacolele lui spuncă Toma e “diferit”, că e un mare ajutor pentru orice artist în devenire şi că experienţa alături deel i-a făcut nişte oameni mai buni.
În primul rând, aş vrea să ne povesteşti când și cum te-ai apucat de teatru.
Care consideri că a fost cea mai mare realizare în cariera ta?
E foarte greu să contabilizezi aşa, dar spectacolul “Amadeus” cred că este unul dintrespectacolele cele mai frumoase, s-a pus foarte mult suflet, foarte multă pasiune, şi cred că esteuna dintre cele mai frumoase piese scrise vreodată, “Amadeus” de Peter Shaffer, la care adăugămmuzica absolut genială a lui Mozart. Am ales nişte actori de excepţie, pentru rolul împăratului,Sebastian Papaiani, care aduce un plus de umor.
Ţi s-a întâmplat vreodată să îţi doreşti să renunţi la ceea ce faci?
Da, când lucrurile merg foarte, foarte greu şi unul dintre aceste momente era când am lucrat la“Amadeus”. Zici că de fiecare dată Salieri şi acoliţii lui … aş împărţi lumea, din punctul ăsta devedere, în două: «Mozarți» ca să zic aşa, şi «Salierii» şi aici nu mă refer la geniali şi mediocri,la primul plan care este între Mozart, care era un geniu şi Salieri, compozitorul curţii regale,despre care el spune că era mediocru în comparaţie cu Mozart, dar mă refer la Mozarții, adicăpurtătorii de adevăr, oamenii care îşi doresc să facă lucrurile aşa cum le simt. Şi atunci vinceilalţi, Salierii, care vin şi se opun întotdeauna acestor oameni care vor să facă lucruri frumoase.Cred că toţi ne regăsim în poveste şi cred că fiecare din noi poartă o părticică din Mozart şi opărticică din Salieri, important este ce-ţi doreşti să scoţi mai mult la lumină. (În spectacolul “Amdeus”, Salieri, compozitorul curţii regale, este într-o continuă luptă cuMozart şi încearcă să îi pună piedici, fiind invidios pe talentul său, pe care consideră că nu îlmerită.)
În ce fel ţi-au influenţat cariera originile aromâne ?
Sunt aromân, bunicii mei, străbunicii mei sunt aromâni şi ce frumos s-au întrepătruns lucrurile,pentru că filmul meu a ajuns în Macedonia, la Festivalul Manakia, în Bitolia, de unde sunt de locşi o parte din străbunicii mei.
Tatăl meu este născut acolo, casa bunicului meu este încă acolo, amfost şi am vizitat-o, am lăcrimat. Şi am ajuns acolo la festivalul Manakia, numit după fraţiiManakia, primii care au filmat în Balcani, şi care sunt consideraţi pionierii cinematografieibalcanice, iar acum lucrez la un documentar despre ei, şi despre impactul pe care l-a avut avutprimul film din istoria cinematografiei vorbit în aromână.
Documentarul se numeşte “De lafaimoşii Manakia la nu sunt faimos” şi face o conexiune între primele imagini din Balcanifilmate de doi aromâni cu primul film din istorie vorbit în limba aromână. Şi nu îmi propusesemsă fac asta. Dar iubirea pe care a adus-o acest film, întâlnirile în toate locurile în care trăiescaromâni pe unde a trecut filmul, şi conexiunea pe care o făceau spectatorii după ce vedeau filmulm-au determinat. Şi iată, după 110 ani de la primele imagini filmate de ei în Balcani, noi scoatem astăzi un film care să facă această legătură între aromânii de acum 100 şi de ani şi aromânii deastăzi.
Care sunt valorile tale ca artist şi ca om?
Păi casa, familia. Noica spunea aşa de frumos că omul are trei fericiri: creaţia, procreaţia şi casa.Restul sunt bucurii. Şi eu cred foarte tare în lucrul ăsta. Familia, în cadrul căreia creezi, astea mise par cele mai importante valori, în schimb cred că cele mai frumoase lucruri sunt făcute diniubire. Orice ai crea, orice ai face, dacă înlăuntrul acelui lucru, acelui efort, există iubire pentrucineva, pentru ceva, ceva autentic, cu siguranţă răzbate.
Ai reuşit să îndrepţi mulţi tineri spre frumoasa lume a teatrului. De cât timp lucrezi alăturide tineri ?
Am fost profesor de teatru la clubul copiilor de prin anul 2000 şi de atunci am lucrat cu tineri. Iaro parte din tinerii pe care i-am avut atunci au terminat facultatea de teatru şi film, joacă,regizează, un exemplu clar este Daniel Nițoi care era în clasa a 9-a când l-am luat şi a ajuns săjoace cu distribuţia de la Teatrul Naţional, Claudiu Bleonț, Maria Teslaru.
Mai multe studii realizate de universităţi din Occident spun că după implicarea în activităţi artistice, tinerii devin mai creativi, mai deschişi, au rezultate mai bune la şcoală. Ce schimbări ai observat la tinerii cu care ai lucrat?
Teatrul este, într-un fel, un mod de a te juca cu realitatea, cu irealitatea, este un mod de a teupdata. Teatrul te ajută să vezi dacă poţi sau nu şi unde nu poţi, vine şi îţi dă nişte soluţii pentru aputea mai mult decât poţi şi cred că este un lucru extraordinar să reuşeşti să te cunoşti un pic maimult pe tine. La asta te ajută teatrul de fapt. Pentru unii tineri a fost o experienţă, cred eu, foartebună, ştiu tineri foarte timizi care veneau la repetiţii şi care după câţiva ani s-au schimbat şi credcă experienţa i-a ajutat foarte mult mai departe, chiar dacă n-au făcut teatru.
Cum vezi lumea culturii în România ?
România are oameni foarte importanţi la nivel internaţional, sunt voci importante, cred căregizorul Silviu Purcărete este unul dintre cei mai importanţi regizori ai lumii, avem tradiţie,avem oameni recunoscuţi în multe zone ale teatrului. Cred că aşa cum toate lucrurile sunt în schimbare, credcă şi teatrul este în schimbare, s-a diversificat foarte mult şi oferta culturală pecare o au oamenii astăzi. Trebuie să existe o deschidere mai mare a teatrelor de stat faţă despectacolele independente.
Spunem toţi că ne dorim să fie că în Europa Occidentală, cum este îndemocraţiile adevărate. În democraţiile adevărate, adevăratele teatre sunt cele private, cu marispectacole, cu bilete scumpe, cu vedete. Într-un fel, teatrul a rămas cea mai comunistă instituţie,în care nu s-a schimbat nimic. Avem televiziuni private, avem şcoli private, avem spitale private,dar teatru…
Ai realizat primul film în aromână. Cât de importantă este pentru tineri identitatea naţională şi culturală?
În vremurile astea în care lucrurile se schimbă… nu mai ştiu cât de mult ar putea conta. Pot săspun că pentru mine a contat şi de aceea am făcut acest film, contează foarte mult identitatea, artrebui să ştii care îţi sunt rădăcinile, care îţi este seva. În această lume care se globalizează într-unritm extraordinar, valorile naţionale şi identităţile se mai nivelează, dar cred că într-un fondnimeni nu va schimba aceasta simţire adâncă pe care o are orice persoană care simte într-o limbăîn care a fost născut şi a crescut.
Eu iubesc şi româna, şi aromâna, şi când ştii o limbă în plus e caşi cum ai avea un ochi în plus, cum spunea un prieten al meu.
Consideri că le oferă sistemul de învăţământ tinerilor tot ce au nevoie pentru a se dezvolta?
E foarte greu, cred că niciun stat nu îţi oferă tot ce trebuie ca să ajungi unde trebuie, cred căfiecare dintre noi are o căutare a lui, şi de multe ori e bine să te poticneşti. Deci omul cred căeste, în sinea lui, un purtător de energie şi de valoare şi de har care îl determină să devină ceea ceeste, mai devreme sau mai târziu.
Care e diferenţa dintre public şi actori, dintre consumatori şi creatori de artă ?
Câteodată nu e nicio diferenţă. Pentru că şi spectatorul este un actor. Când vine acolo, vine şi elcu partea lui de date pe care o updatează sau nu. E ca şi cum vine la audiţie: ce să fac, când săaplaud, să râd, să mă irit. Spectacolele cele mai bune sunt când publicul e format din “actori” dinăştia care updatează foarte bine ce este acolo. Pentru că şi publicul participă. Cu cât este mai“bun”, cu cât ştie cum să vină la întâlnirea cu energiile care sunt acolo, aduce un plus şi creştespectacolul. Chiar dacă el, tehnic, e jucat la fel ca toate celelalte. Te gândeşti: mamă, ce bine au jucat ăştia din sală, adică au râs la subtilităţi, au simţit unde e adevărul, au simţit unde eminciuna, s-au bucurat.
Ce înseamnă pentru tine teatrul ?
Teatrul te poate face mai bun. E unul din lucrurile pe care le-am spus de multe ori, teatrul e ceamai frumoasă formă de prietenie, iar actorul, copilul din flori al acestei relaţii, moşit de regizor.Întâlnirile între atâţia oameni din echipe atât de diferite, din oraşe diferite, teatrul are aceastăputere de a crea prietenii autentice între oamenii care simt partea asta de har dinăuntrul lor.
Interviu de Corina Preoteasa
Foto: Bogdan Fundali