Deputatul PSD, Liviu Pleșoianu transmite o scrisoare deschisă colegilor de partid în care și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din anul 2019. În scrisoare Pleșoianu face, de asemenea, o analiză a tuturor aspectelor ale ”unuia care nu e de-o viață în PSD, ci doar de un an și-un pic” și care, consideră că vor conta.
”Chiar dacă acest mesaj nu vă este transmis de unul care e „de-o viață în PSD”, ci doar de un an și-un pic, poate va conta tocmai pentru că cel care îl semnează nu are doctorate la SRI, nu are cărți cu prefață și postfață semnate de Coldea și Maior, nu joacă tenis decât cu prietenii săi de-o viață și nu culege struguri decât în via străbunicilor de la țară…”, spune Liviu Pleșoianu în scrisoare.
Am încercat și am reușit în 2017 două lucruri pe care le consider foarte importante: să lupt fără preget și fără rezerve cu Hidra care a luat această țară ostatică de mai bine de un deceniu și, în același timp, să nu particip la NICIO întâlnire, de orice fel (chiar și mascată în felurite chefuri), a vreunei 
Suntem deja în 2018, oameni buni! România, în Anul Centenarului, n-are nevoie să vadă bărbații politici jucându-se „pac-pac”-ul din copilărie: „Haaa! Te-am împușcat!” (…) „Ba eu, ba eu te-am împușcat!”. Dacă nici măcar acum nu suntem în stare de altceva, atunci țara asta chiar e pierdută! Avem nevoie să ne reașezăm în propriul Destin, nu să ne împușcăm între noi cu pistolașe cu apică! Să faci asta e oricum ridicol și iresponsabil. Dar s-o faci în Anul Centenarului – e de 100 de ori mai iresponsabil și mai ridicol!
Pe lângă faptul că 2018 este anul în care ar trebui să începem să ne re-construim un DRUM, să ne re-gândim un SENS național, la nivel de partid este și anul în care ar trebui să ne desprindem de trecutul și de prezentul mult prea bogat în pactizări și înțelegeri pe sub masă și dincolo de cortină. Dacă este să mă întrebați pe mine, nu de mutații ideologice pompoase avem noi nevoie acum, ci de un lucru cât se poate de simplu: de a încerca, măcar în anul acesta, să acționăm la adăpostul propriilor credințe și idealuri, iar nu sub pavăza feluritelor grupări suprademocratice și metastatale.
Personal, deși nu vă ascund că primesc foarte multe mesaje de susținere din foarte multe zone, mă încăpățânez să mulțumesc dar să merg mai departe privind înainte doar către principiile și idealurile mele. Utopice, neutopice, sunt lucrurile în care cred. Greșesc, nu greșesc, voi continua să merg pe aceeași linie ca și până acum.
Dacă PSD, în ansamblul lui, va rezona cu această linie, vom merge împreună și vom construi împreună SENSURI noi. Dacă nu, eu îmi voi vedea în continuare de drum și nu mă voi opri…”
Liviu Pleșoianu îl critică și îl contrazice pe Liviu Dragnea, care nu este de acord cu nominalizarea unui candidat la prezidenţiale la viitorul congres, îndeamnându-l totodată să-şi amintească de momentul când Sevil Shhaideh, nominalizată pentru funcția de premier, a fost respinsă de preşedintele Klaus Iohannis.
”Apropo de asta…
Președintele PSD, domnul Liviu Dragnea (pe care l-am susținut și l-am criticat în egală măsură din libertatea forului meu interior și nu legat de sforile intereselor altora!), spune așa referitor la organizarea unui congres unde să se aleagă de pe acum candidatul PSD pentru prezidențialele din 2019: „Nu, ar fi o mare greşeală. Dacă noi am desemna un candidat, în trei luni de zile el dispare”.
Îmi pare rău, dar chiar e profund greșit! Păi hai să vedem cum a fost în cazul „premierului PSD”. Mai țineți minte? Înainte și în timpul campaniei electorale, marea enigmă a fost tocmai propunerea PSD pentru postul de premier. Nimeni nu știa, nimeni nu vorbea. Motivul? Același: „dacă îl anunțăm de-acum, îl face praf Sistemul”. …Ok. Și? Care a fost rezultatul? Rezultatul a fost că propunerea Shhaideh a fost respinsă fără drept de apel de Iohannis (deși PSD spusese că e singura propunere și că, dacă va fi respinsă, atunci „ne vedem în altă parte” – adică la suspendare!).
Rezultatul a mai fost apoi scoaterea din joben a lui Grindeanu. Iar „Grindianu”, la doar câteva luni distanță, s-a baricadat în Guvern, ne-a spus scrâșnind din dinți că „acesta este adevăratul Grindianu!” și ne-a mărturisit, de la Bruxelles și de la… Realitatea TV, că protestele din Piața Victoriei sunt minunate, că „Un lucru foarte bun este faptul că s-a trezit partea civică, indiferent cine este la guvernare sau cine este președinte, este foarte important că s-a trezit partea civică. Este important pentru România!” și că el apreciază foarte mult „creativitatea” mesajelor din piață (aș da în acest sens doar două exemplu ilustrative: „Dormeam, Fu#u-v@-n gur@, dar ne-am trezit!” și „Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem Codruța să vă Fu#@”).
Alt rezultat absolut minunat a fost apoi scoaterea din joben a lui Tudose (e drept, un joben ceva mai mare, ca să-l încapă). PSD-istul cu doctorat la SRI, cu prefață semnată de COLDEA și postfață semnată de MAIOR, a dat afară din Guvern, la doar câteva luni distanță, două colege de partid.
Motivul? „Sunt PENALE!”… Cu alte cuvinte, premierul PSD a preluat EXACT termenul de propagandă favorit al lui Iohannis. Mai mult, el a declarat chiar așa, întrebat fiind ce părere are despre ABUZURILE DNA: „Nu, nu cred că orice procuror face ce vrea în Guvern! Nu cred că anumiți procurori pot face acest lucru. Nu știu cine ar fi atât de determinat să se apuce să facă niște dosare, pe bandă rulantă, unor nevinovați doar pentru a remania Guvernul.
Nu cred că se joacă nimeni cu așa ceva! Am încredere că, deși mai pot fi derapaje, nu se poate ajunge atât de departe!”. …Nu e absolut superb? Carevasăzică, domnul premier PSD e de părere că nici vorbă de abuzuri din partea DNA…
Pe scurt, deși ar mai fi fost multe de amintit (eu mi-am făcut datoria de a le spune pe toate și în partid, și public, la vremea lor), cam acesta a fost marele rezultat al secretomaniei cu privire la „premierul PSD”: o propunere respinsă, urmată de doi premieri ai SISTEMULUI. E bine, nu? Merită să procedăm la fel și în perspectiva lui 2019, nu-i așa!? Mai ales că, dacă respectăm la rigoare treaba asta cu „dacă noi am desemna un candidat, în trei luni de zile el dispare”, atunci ar însemna că PSD n-ar trebui să-și desemneze candidatul mai devreme de luna… august 2019!
Recunosc că m-am aprins un pic. Dar am și de ce… Vreți să vorbim despre CURAJ și despre Sistem? Cu toată dragostea, da, chiar am ceva de zis despre asta!
Pentru că am fost primul care, încă din luna decembrie 2016, imediat după alegeri, am spus că Iohannis ar trebui suspendat și că, dacă acest lucru nu se întâmplă, va face tot ce ține de el ca „să nu mai rămână piatră pe piatră în această țară”. Exact această expresie am folosit-o. Multora li s-a părut exagerată, prea dură. …Apoi s-a văzut că am avut perfectă dreptate!
Pe 7 februarie, în plină isterie națională legată de „OUG 13”, am rămas în bancă, în Parlamentul României, unde am fost trimis prin VOTUL OAMENILOR, și am protestat civilizat pe toata durata „discursului” plin de ură scrâșnită al Insului din Deal.
Tot în acea perioadă, am insistat pe toate căile posibile ca PSD să le dea ocazia să se exprime public celor care alcătuiesc adevărata majoritate în această țară. Vedeți, mi-am conceput și eu un mesaj care să mă definească în tot ceea ce fac: „Lasă-i să lupte alături de tine pe cei care te-au ales să lupți pentru ei!”…
În aprilie, m-am dus chiar în bârlogul… mamutului radioactiv. În plină dezbatere a Comisiei de la Veneția, găzduită la Cotroceni, am vorbit în fața tuturor despre încălcarea grosolană a Constituției României de către Insul-în-geacă-roșie, despre cum înțelege el să nu fie mediator, ci dezbinator și instigator!
În cadrul ședințelor Comisiei de Anchetă din Parlament am adresat toate întrebările corecte, fără nicio ezitare, chiar dacă acolo se afla marele GEORGE MAIOR… Apoi, fără să cer vreun ajutor de la partid, m-am dus pe persoană fizică în fața sediului central DNA, pentru a-i adresa distinsei KOVESI întrebarea de care tot fugea: „Ce ați căutat acasă la Oprea în seara turului II al alegerilor prezidențiale din 2009?”.
Câteva săptămâni mai târziu, i-am adresat aceeași întrebare și la Bruxelles, privind-o în ochi fără să clipesc și întâlnindu-i toată URA de care e capabilă. Și e capabilă de INUMAN de multă…
Pentru înlăturarea lui Grindeanu am votat (din motivele expuse mai sus). DAR pentru numirea sa la ANCOM n-am mai votat, declarând că nu sunt BIPOLAR!
Pentru înscăunarea lui TudoSRI n-am votat și mă felicit în fiecare zi pentru asta!
Am considerat important să lucrez la Legea ONG-urilor, deși, așa cum mă așteptam, o puternică opoziție a venit chiar dinspre propriul Guvern.
Bugetul pe 2018 nu l-am votat, pentru că nu mi se pare normal să aloci bani în plus către anumite instituții înainte de a le fi reformat.
Celor de la USR-PsihoPupu le-am ținut piept cu propriile arme, pentru că n-am suportat să văd cum sunt efectiv HĂRȚUIȚI colegii mei în Parlamentul României de către o adunătură de roboței cipați.
Ambasadorilor și ZEILOR de la Bruxelles le-am răspuns ferm și argumentat de fiecare dată când au înțeles să ne bată cu linia peste degete, din reflexul de a ne considera copiii inadecvați ai Vestului.
Multe ar mai fi de spus despre CURAJ, despre asumarea unei lupte împotriva Sistemului. Cert este că lucrurile sunt simple: ori ai CURAJ, ori n-ai, ori te lupți, ori nu te lupți, ori îți asumi niște principii, ori nu. Așa că, fără a mă cocoța pe vreun piedestal (sunt un om normal, cu calități și defecte), chiar nu pot accepta să-mi vorbească cineva – oricine – despre „curaj” și despre „principii asumate”. Dacă aș fi gândit așa cum din păcate mult prea mulți gândesc în politica românească, nu m-aș fi expus și mi-aș fi asigurat foarte ușor un locșor pufos și relaxant…
Așa că, pentru a concluziona, vă spun că eu voi face exact ce am spus în urmă cu câteva luni. Voi candida la prezidențialele din 2019. Când se va hotărî PSD să țină acel Congres, membrii partidului vor decide, așa cum este firesc. Dar indiferent de acea decizie, eu tot voi candida în 2019.
Știți de ce?
- Pentru toate lucrurile pe care le-am scris mai sus.
- Pentru că, după tot acest an nebun care a trecut, am ajuns la concluzia că am deplină încredere în mine.
- Pentru că foarte curând în 2018 voi publica o carte intitulată „România – Țara unui VIS posibil”, o carte în care scriu nu numai despre ce s-a întâmplat cu țara noastră, dar și despre cum ne-am putea reașeza în propriul Destin.
- Pentru că nu voi merge la Coldea, la Maior sau la alții asemenea lor pentru a-mi semna prefața și postfața.
- Pentru că și în 2018 și în 2019 și mai departe voi continua să joc tenis doar cu prietenii de-o viață.
- Pentru că și în 2018 și în 2019 și mai departe voi continua să culeg struguri doar din via străbunicilor mei de la țară.
Așa că, dragi colegi, deși am anunțat public și clar care este intenția mea, voi continua și în 2018 să nu mă întâlnesc cu nicio grupare internă. Nu mă interesează absolut deloc să obțin sprijin interesat. Nu mă interesează absolut deloc să iau parte la decizii născute în spatele vreunei cortine, în spatele ORICĂREI cortine. Voi continua să vorbesc și să acționez doar sub impulsul lucrurilor în care cred.
Fie ca 2018 să fie cu adevărat Anul Centenarului, inclusiv pentru PSD! Fie să FIM!”, mai spune Pleșoianu.
