ELENA BULDUM: DUMNEZEU MI-A DEMONSTRAT DE MAI MULTE ORI CĂ MĂ IUBEȘTE

Elena Buldum Bârladeanu este studentă la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din București iar de mai mulți ani locuiește în Spania, în provincia Girona. Lucrează ca asistentă medicală la Spitalul Universitar din Vic (Barcelona).

Cochetează cu scrisul de la vârsta de 9 ani dar prima poezie o scrie la vârsta de 19 ani. Atunci descoperă o lume imaginară și fantastică a cuvintelor pe care poate să le aștearnă cu ușurință pe hârtie.

A caracterizat-o mult timiditatea și în aceea epocă socialistă nu a putut face niciun pas pentru a putea fi remarcată în reviste literare de specialitate. Mai târziu colaborează cu o revistă pentru copii din București, fiind editor la rubrica infantilă.

Este autoare a mai multor cărți:

• Pașii sufletului meu (2015); Legile Firii (2015); Coordonator de antologie: Vise Târzii (2014) antologie colectivă; Vise Târzii (2015) vol 1; Vise Târzii (2016) vol 2; Vise Târzii (2018) vol 3;
• Apariții în antologii: Cu patria în suflet (2013); A treia cale (2014); În așteptarea sărutului promis (2015); Iluzii de vară (2015); Nostalgii de toamnă (2015); Steaua Severinului (2015, 2016); Surâsuri înlăcrimate (2016); Limba noastră cea română (2016, 2017); Fel de fel de stihuri (2017); Doamne ale scrisului românesc (2017);

Ce ne puteți spune despre cărți și poezie?

Elena Buldum: Mi-aduc aminte că literatura m-a fascinat de copil, recunosc. Am început cu poveștile nemuritoare și până la Jules Verne, continuând cu Arghezi , Topârceanu, Eminescu, după aceea Dostoievschi, Mircea Eliade, etc… Cred că am citit toată biblioteca din perioada aceea și ce puteam găsi la aceea vreme.

Tot ce îmi amintesc este că mă atrăgea ca un magnet biblioteca și cititul. Am avut o copilărie deosebit de frumoasă, o tinerețe liniștită pentru epoca mea, după aceea o etapă foarte zbuciumată și neliniștită…

Despre cărți vă pot spune că tot ceea ce scriu trece întâi prin filtrul minții și apoi prin sita inimii. Fiecare poem sau scriere are o poveste, un erou în spate și acela sunt eu. Poemele le scriu după niște reguli gramaticale pe care le studiez de câțiva ani buni.

În spatele scrierilor mele stă un studiu de lectură vehement practic fără oprire, o sete de cunoaștere ce vine din adânc de suflet. Imi place ceea ce fac și de aceea nimic nu mă poate opri din a scrie. Am nopți în care citesc și ideile în marea majoritate îmi vin de aici dar și din experiențele de viață pe care le-am trăit sau le trăiesc.

Am sentimente și trăiri pe care le aștern pe hârtie cât ai clipi. Ceea ce public și scriu înseamnă o muncă tiranică de ani buni și nu de câteva luni. Mai pun acolo o doză și de talent moștenit de la bunicii mei.

Unul dintre bunici cânta la trompetă și îi plăcea fanfara într-un mod deosebit în epoca aceea. Era renumit pentru veselie și bună dispoziție.

Cum este femeia din spatele scrisului?

Elena Buldum: Sunt o ființă ca toate ființele, duc o viață normală, numai că, am acest dar de a scrie. Pentru mine viața este prea scurtă să pot continua această latură artistică și să o dezvolt. Cel mai mare dușman al meu este timpul și nu răutățile cotidiene de zi cu zi.

Mi-ar trebui, cred, nu știu, peste o sută de ani de viață sau mai mult ca să pot transmite ceea simt în sufletul meu. De fapt, în suflet am o profundă iubire pentru creația infinită a lui Dumnezeu și pentru tot ceea ce respiră pe această planetă.

Creația lui Dumnezeu o consider infinită și o iubesc nespus, pe Dumnezeu la fel și mă bucur că mi-a dat așa o putere mare și știu că și el mă iubește, mi-a demonstrat asta de multe ori.

Ceea ce observ cu mintea și percep cu inima, aștern în versuri și vă fac o mărturisire: îmi plac foarte mult copiii. În sufletul și în privirea lor găsesc inocența, pacea, liniștea, iubire cât cuprinde. Când iau în brațe un copil mă vindec de toate bolile acestei lumi.

Care sunt proiectele artistice pe care le iubiți?

Elena Buldum: Tot ceea ce înseamnă muzică, pictură, poezie, tot ceea ce reprezintă cultură iubesc în mod deosebit. De aceea sunt implicată în diferite colaborări pentru că arta creatoare mă atrage.

Am avut multe colaborări cu reviste culturale. Puterea Cuvântului, Sfera Eonica, Confluențe literare, Literatura de azi, O trecere prin cuvinte, toate sub egida Uniunii Scriitorilor din România. În diaspora colaborez cu Gazeta de Spania care mi-a oferit spațiu la rubrica culturală.

De asemenea sunt director- fondator și coordonator al revistei culturale ”O trecere prin cuvinte” și presedintele Asociației Culturale ”Casa Rumana” din Catalunia, unde pe viitor doresc să desfășor cât mai multe proiecte cultural-literare pentru menținerea identității noastre naționale, românești și de intensificare a relațiilor culturale în lume, cu artiști, poeți și alți oameni de cultură.

Am deschis colaborări literare și artistice cu poeți din America Latină (Mexic, Chile, Bolivia, Argentina, San Salvador etc…). Momentan lucrez la o carte grandioasă dar toate la timpul lor, o să povestesc atunci, mai aproape, despre ce este vorba.

Îmbrățișez toate formele artistice de aceea aștept cât mai multe colaborari din toate colțurile lumii și sunt deschisă la idei și acțiuni reale și concrete.