După desecretizarea protocolului încheiat între SRI, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul General, s-a declanșat bomba. Judecătorul Nicolae Popa, fost şef al ÎCCJ, spune că, deşi semnătura sa apare pe protocol, el nu a semnat acest document.
Documentul, semnat între Serviciul Român de Informaţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îi are ca semnatari pe George Maior, în calitate de director SRI la acea vreme, Laura Codruţa Kovesi, procuror general, şi Nicolae Popa, preşedinte ÎCCJ.
Nicolae Popa deși își recunoaște semnătura, spune că el nu a semnat acest protocol, care este datat 2 septembrie 2009, când acesta deja plecase de la Curte. |Acesta a ieșit la pensie, fiind eliberat din funcție, cu începere de la 1 septembrie, cu o zi înainte se semnarea acestui document.
”Nu am semnat un asemenea protocol. De altfel, vă rog să vă uitați, el este semnat pe 2 septembrie 2009, când eu plecasem deja de la Curte. Am vorbit cu doamna președinte Cristina Tarcea mai devreme și am rugat-o să mi-l păstreze și mie, să mă uit pe el şi să văd despre ce este vorba.
Eu nu am negociat așa ceva cu nimeni, cât am stat la Curte, în niciun caz. La 1 septembrie 2009, când am împlinit 70 de ani, am plecat de la Înalta Curte. Toate formele de pensionare erau deja depuse la CSM. Protocolul este semnat, după cum se poate vedea, la 2 septembrie 2009.
Nu m-am întors să semnez așa ceva! Nici nu am mai dat pe la Curte din clipa în care am plecat. Este ceva foarte curios și sper să clarific această situație. Nu știu ce fel de cooperări au avut cei din Parchete, dar, cu siguranță, un judecător nu are ce căuta să facă parte dintr-o asemenea ecuație.
Chiar am să mă duc la Înalta Curte și am să consult și documentul, și înregistrările. Pentru mine este mai puțin explicabilă această situație. După cum am văzut la televizor, semnătura este a mea, dar nu vreau să fac deocamdată speculații și nici să dezbat manopere de altă natură”, a declarat Nicolae Popa pentru Q Magazine.
De asemenea, judecătorul spune că nu bănuiește pe nimeni care ar fi putut semna în numele său.