FOSTUL ȘEF ANAF: DOSARUL LUI PONTA E O FĂCĂTURĂ!

Diaconu: «Un contract între Şova şi Ponta înseamnă deducerea TVA facturat lui Ponta de către Şova. Ponta l-a luat şi l-a plătit statului. Unde e prejudiciul? Fiscal vorbind. Eventual, în măsura în care tranzacţia era fictivă, dar ce e o tranzacţie fictivă într-un contract de asistenţă juridică? O faci la telefon. Dacă ar fi fictivă, tranzacţia cade, şi ar trebui să-i returnăm TVA lui Ponta. Nu e absurd?»

Gelu Diaconu, fostul şef al ANAF, pana mai ieri una dintre cele mai puternice persoane, demis săptămâna trecută de premierul Dacian Cioloş, după ce a devenit urmărit penal într-un dosar DNA cu Nicolae Păun şi Mădălin Voicu, se apără de acuze într-un interviu pentru economica.net 

Nu prea aţi dat interviuri când eraţi în funcţie, acum de ce aţi acceptat?

În ce priveşte situaţia mea nu se va schimba nimic de-aici încolo. Adică reputaţia terfelită. Ieşirile mele publice vor fi foarte dese de-acum încolo ca să-mi rezolv imaginea propriei cariere, încât astfel de situaţii să devină subiect public şi să nu se mai întâmple. Chiar dacă recunosc rolul justiţiei şi remarcabilele rezultate ale DNA din ultima vreme. Fac şi o confidenţă: i-am luat drept model în ce am vrut să fac la Fisc. Dar nu e acceptabil ca o opinie a unui procuror să distrugă la propriu cariera unei persoane.

De ce consideraţi că aţi fost demis?

Domnul Cioloş a fost de bună credinţă. De altfel, noi am avut, cu o zi înainte să primesc citaţia, o discuţie foarte amplă cu privire la priorităţile ANAF. În discuţiile cu dânsul, eu am invocat o demisie, pe care o aveam scrisă, în mapă, deoarece, aveam o viziune diferită de cea a conducerii de azi a Ministerului Finanţelor. Consideram că nu mai pot face parte dintr-o astfel de formulă.

Domnul premier a insistat să-mi continui activitatea. De aceea, nu-mi imaginam că ar vrea vreodată să mă demită urmare a acelei discuţii. Dar au urmat evenimentele de zilele următoare, iar domnul prim-ministru a fost pus într-o situaţie fără ieşire. Trebuia să mă demită.

De ce nu v-aţi dat demisia când vi s-a cerut?

Pentru că, la un moment dat, cei care au generat o astfel de situaţie, să dea socoteală.

Cum să dea socoteală?

Fiscul astăzi are procesul decizional semiparalizat. Nimeni nu-şi va mai asuma decizii de amploarea celor pe care mi le-am asumat eu. Desfiinţarea Gărzii financiare, a direcţiilor judeţene, construirea de la zero în doar un an a unei direcţii de temut, cum e Antifrauda. Pentru aceste lucruri îţi trebuie tăria deciziei. Dar când văd agenţii că şeful lor poate fi aruncat ca o măsea stricată, pentru o pretinsă ilegalitate cu două circulare, e o iluzie să credem că va rămâne fără consecinţe.

Risc o afirmaţie: eu emigrez în Congo dacă în lunile următoare Fiscul va repeta creşterile lunare de încasări din 2015. Creşteri de 12 şi 15%, ca în ianuarie anul ăsta. Sunt miliarde de euro, care pot afecta, şi după părerea mea vor afecta, echilibrul bugetar spre sfârşitul acestui an. Şi dacă legea salarizării unitare va fi promulgată, va fi periclitată, cu siguranţă, ţinta de deficit. Vor fi diminuate drastic cheltuielile, în lipsa veniturilor suplimentare, şi vom avea din nou pe holurile Ministerului Finanţelor echipa FMI.

Nu înseamnă că ANAF nu-şi poate găsi un şef mai bun decât mine. Dar ţineţi minte, colectarea se face zilnic. Nu poţi recupera în august ce n-ai luat în februarie.

Oricât aş încerca să-mi înghit frustrarea care mă macină, nu pot să fiu blând faţă de consecinţele acestui dosar.

Eu am trimis deja un memoriu la toate instituţiile abilitate prin care justific cele două circulare pentru care sunt urmărit de DNA.

Pe lângă terfelirea crierei, eu pierd venituri. Din salariu. Dar grosul lor îmi venea din consiliile de administraţie de la CEC şi EximBank. O să vreau să le recuperez.

 

Procurorii spun că aţi favorizat un grup infracţional. Explicaţi-ne ce s-a întâmplat

Sun bazaconii, oricât m-aş înfrâna să vorbesc. Procurorul de caz (Doru Ţuluş n.r.) a făcut un dosar pe care nici nu vreau să-l citesc. Voi fi primul nevinovat, condamnat, arestat, orice, din ţară care nu-şi va citi dosarul. Nu am avut nici cea mai mică legătură cu grupul infracţional. Cine este acest Păun? Sigur, de domnul Voicu am auzit la televizor, e muzician.

Aţi vorbit cu ei vreodată?

Niciodată! N-am vorbit despre pictură, muzică…femei…dar păi despre subiectul asigurări de sănătate pentru veniturile modice.

Procurorul de caz e într-o mare confuzie, care ţine de ABC-ul administrării fiscale. Noi prin circulara incriminată am suspendat emiterea unor decizii de impunere, nu am anulat o creanţă bugetară.

Vă aduceţi aminte ce-a fost în presă când la Ploieşti şi în alte administraţii s-au preluat dosarele de la casele de Sănătate, când sistemul informatic a generat decizii de impunere pentru 2-3 lei din dobânda pentru alocaţiile copiilor ţinute în cont. Şi trebuiau să plătească oamenii 468 de lei contribuţii de sănătate, din cauza unei neconcordanţe între legea Sănătăţii şi Codul fiscal. Prima spunea că până la 18 ani nu plăteşti CASS, Codul fiscal nu făcea excepţia asta. Dar aveam şi celelalte categorii de persoane care făceau venituri modice. Celebrele cupoane la SIF-uri, luau dividende de 7 lei nişte pensionari, şi alte câştiguri de-acestea mărunte. Ştiţi câte persoane au venituri de sub 100 de lei şi ar trebui să plătească 468 de lei? Sunt 2,95 milioane de persoane. Mai sunt 700.000 venituri de sub 500 de lei. Aceştia erau oamenii care trebuiau să plătească aproape 500 de lei la Sănătate pentru 2012.

Numai o minte bolnavă poate gândi că o situaţie infracţională a lui Păun sau Voicu sau ale mamei mamei lui Voicu a stopat emiterea deciziilor de impunere pe tot teritoriul ţării. Concomitent, pe circuitul de avizare oficial se aflau trei acte normative care să vină să regleze această situaţie şi să prevadă amnistierea: Ordonanţa 4, Legea 209 şi Legea 255.

Am aflat cu o zi înainte să-mi vină citaţia că DNA a cerut nişte documente care arătau că într-adevăr că Păun a depus oficial, în calitate de parlamentar, în scris, mai multe cereri privind această amnistiere.

Câţi miniştri aţi schimbat până acum? Noi avem impresia că nu v-aţi înţeles cu niciunul.

Am fost 4 ani adjunctul şefului Vămilor, 4 ani şeful Vămii, 4 ani director general adjunct într-o Direcţie de contestaţii, un an la Ministerul Economiei şi 3 ani la ANAF. În perioada asta cred că am schimbat peste 20 de miniştri. Doar de când sunt la ANAF au fost 5. Nu ştiu ce înseamnă să te înţelegi cu un ministru. Eu am avut o relaţie extrem de corectă cu toţi. E drept că n-am fost apropiat de ei. Inclusiv cu Chiţoiu, de care se vorbeşte că aş fi vreun apropiat. Nici vorbă.

Dacă au fost momente, poate s-au datorat stilului meu mai căpos. Că nu văd soluţiile în gri. Ori e alb, ori e negru. Sunt adeptul măsurilor radicale. Imediate. Datorită acestui stil al meu, nu am avut relaţii personale, dar în ce priveşte colaborarea nu au fost probleme. Sunt convins că domnul Teodorovici nu m-a înghiţit, dar, aşa cum a afirmat-o public, a apreciat munca mea la ANAF, cum am aprecita-o şi eu pe-a lui la Finanţe.

Există senzaţia asta că aţi încercat să rupeţi ANAF de Ministerul Finanţelor

Nu e nici un secret în această poziţionare. Astăzi avem modelul european, ca veniturile să fie în subordinea Finanţelor. Dar eu am spus că pentru a diminua intervenţiile politicului, ANAF ar trebui trecută în rândul instituţiilor statului de drept. Şi am spus-o, şi Ponta era de acord până la un punct, că mi-aş dori ca Fiscul să fie făcut pe modelul IRS-ului american.

Deci e adevărat că am lucrat cât am putut pentru a crea această autonomie.

Poate de la asta vi s-a tras. Cu doamna Dragu cum v-aţi înţeles?

Sincer, nici n-am avut timpul necesar să ne înţelegem. Dar nu m-am simţit ca şi cum aş putea face parte dintr-o formulă împreună cu dânsa. Unul dintre motivele pentru care m-am dus cu demisia la Cioloş a fost acesta. Dar nu am nimic, personal, să-i reproşez doamnei ministru Dragu.

La ce lucraţi când aţi fost demis?

Niciodată ANAF nu s-a aflat din punct de vedere al capacităţii administrative într-o situaţie mai delicată. Aş putea accepta teoria fantezistă că nu e o coincidenţă că mi s-a fabricat un dosar în această perioadă. La ora când vorbim nu sunt finalizate reaşezarea portofoliului de administrare la contribuabilii mari şi mijlocii. Nu avem finalizate funcţiile, direcţia de Executări Silite nu e gata. Avem 18.000 de hotărâri care zac neexecutate, DNA avea dreptate cu sumele mici recuperate. Dacă ar fi să lucreze jumătate din ANAF la ele non-stop, rezultatele ar fi tot discutabile. Pentru că un procent de recuperare de 20% e un procent uluitor şi pentru state mai dezvoltate. Există un entuziasm, că de la intrumentare până la condamnare un sechestru asigurător conservă valoarea bunului. Exclus.

Vroiam să schimbăm fundamental procedurile pentru marii contribuabili. Să rambursăm TVA în maximum 48 de ore, fără control, pe baza unei monitorizări voluntare şi schimb de informaţii. Când am venit la ANAF eram în infringement din cauza întârzierilor la TVA de peste 180 de zile, iar astăzi suntem la sub 30 de zile.

E important, aceste 1.500 de companii contribuie cu 48% la buget.

Aţi fost criticat că aţi închis covrigării şi nu v-aţi dus peste cei mari. A meritat?

Asta vreau să le zic macroeconomiştilor care spun că creşterea colectării a fost din creşterea economică. Că a crescut comerţul cu ridicata cu 15%. El n-a crescut fizic. S-a fiscalizat cu 10% şi 5% a crescut cu economia. Din cele 13,6 miliarde de lei colectate suplimentar în 2015 în condiţiile în care TVA a scăzut la alimente, că nu trebuie uitată asta, 11 miliarde au venit de la IMM, în urma presiunii ANAF. Am avut creşteri de declarat de la lună la lună de 12-14%. Iar în Bucureşti-Ilfov, unde colcăie evaziunea, am avut de 20-25%. Am fost targetaţi bine, dar au fost şi excese, din cauza comportamentului unor inspectori, nu a strategiei ANAF.

Cam care e atmosfera acum în ANAF?

20% dintre salariaţi jubilează. Victimele reorganizării. Mulţi erau foarte bine ancoraţi în activităţile politice teritoriale. Dar din mesajele primite, 80% regretă. Nu că am plecat de-acolo, ci că ANAF va coborî de la nivelul pe care şi l-a creat.

Păi la şefie este colegul dumneavoastră

Domnul Diaconescu cred că va face o treabă bună, dar înţeleg că acoperă un mandat de interimar.

Cu ce casă de avocatură vă duceţi la proces?

…l-am informat şi pe domnul procuror. Cu orice risc. Nici nu mă uit în dosar. Îmi voi susţine nevinovăţia strict din privinţa procedurilor de administrare a finanţelor publice. Nu am nevoie de nici o casă de avocatură. Poate mă gândesc să-mi iau un avocat debutant, tânăr, pentru că la penal nu mă pricep. Familia mi-a zis că-s inconştient. Ce mai am de pierdut?

Păi, de exemplu, acum facem interviul în hotelul domneavoastră…

Nu e al meu. Eu am fost cam concis pe treaba asta. Sunt două lucruri care circulă despre mine. Unul e că aş fi finul lui Ruşanu. Mi-a fost şef într-o anumită perioadă a carierei. Nu e fin, naş şi aşa mai departe. A doua e că acest hotel a fost construit cu banii mei, eventual bani câştigaţi din sistemul public. Ca să vedeţi cât de comunistoizi suntem în gândire!

Am să vă dau câteva detalii. Uitaţi-vă ce se întâmplă în spaţiul public. Am fost omul lui Ruşanu, al lui Chiţoiu, al lui Ponta!…, al lui Oprea, mai nou, al lui Coldea. Cu unul n-am schimbat nici un cuvânt, nu ne-am întâlnit niciodata, e vorba de domnul Coldea. Cu Oprea m-am întâlnit oficial când era viceprim ministru. Cu Ponta, pe ultima parte a mandatului, urmare a curajului teribil cu care a făcut relaxarea fiscală, aveam discuţii chiar zilnice. Iar cu domnul Chiţoiu am fost la fel de apropiat ca şi cu doamna Dragu, dar ne cunoşteam, că veneam amândoi din zona PNL.

Revenind, hotelul în care ne aflăm azi, Diaconu Mihaela, soţia mea, are 50%. Diferenţa aparţine unui offshore din Cipru, al cărui proprietar este secretul lui Polichinele în România, ştie toată lumea cine e.

În 2000 am cumpărat primul petec de pămând aici cu intenţia să-mi fac casă. Ulterior, prin darea la schimb a terenului, s-aconstruit un mic hotel de 21 de camere, care se chema Tiny Club. Construcţia, din care am luat 50% în schimbul terenului, a fost făcută cu credite bancare. Corpul nou, care are încă 50 de camere, tot pe credite bancare. De la începutul afacerii, numai rate de rambursat au fost de 4,2 milioane de euro. În 14 ani de zile afacerea s-a autofinanţat, n-am adus un leu de-acasă. Declaraţia de avere arată. E o prostie că hotelul a fost făcut din bani publici. Eu nu am avut un stres pe venituri pentru trai. Şi nici nu m-am băgat în combinaţii.

Ce faceţi în continuare?

Mă apuc de făcut denunţuri. Că am citit în presă că l-am denunţat pe Ponta.

Şi aşa e?

Evident că este o glumă. Poate pentru amnistiere. Pe preşedinţii camerelor parlamentului, care au votat amnistia asta cu Voicu, poate, de ce nu, pe domnul preşedinte Iohannis, care a promulgat-o.

Ce denunţ să-i fac lui Ponta? Am avut decenţa. Am tăcut, deşi poate a fost o greşeală, dar m-am gândit să nu implic ANAF în scandaluri, atunci când DNA a dat eronat comunicat că ANAF s-a făcut parte civilă în dosarul Ponta-Şova. Sau dacă s-a făcut, sub nici o formă sub semnătura mea, poate o fi semnat vreun portar de la ANAF.

Din punct de vedere fiscal, alte elemente din dosar nu mă interesează. Eu am gestionat ANAF. Păi la cât mă pricep eu în materie de TVA, sau poate nu mă pricep, că Fiscul a mai avut şefi care nu se pricepeau la TVA, dar nu vreau să-l pronunţ. Un contract între Şova şi Ponta înseamnă deducerea TVA facturat lui Ponta de către Şova. Ponta l-a luat şi l-a plătit statului. Unde e prejudiciul? Fiscal vorbind. Eventual, în măsura în care tranzacţia era fictivă, dar ce e o tranzacţie fictivă într-un contract de asistenţă juridică? O faci la telefon. Dacă ar fi fictivă, tranzacţia cade, şi ar trebui să-i returnăm TVA lui Ponta. Nu e absurd?