GINA NICOARĂ, O TÂNĂRĂ ROMÂNCĂ DIAGNOSTICATĂ CU CANCER DE GRADUL TREI CU METASTAZE, ÎN CAZUL CĂREIA MODERNUL SISTEM SANITAR SPANIOL A DAT GREȘ

Gina Nicoară este o tânără românca de 34 de ani care locuiește în Alcala de Henares (Comunitatea Madrid) și care are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor pentru că o boală necruțătoare vrea să o răpească de lângă fiul ei. Modernul sistem sanitar spaniol a dat greș în cazul ei. Din cauza unui doctor care a refuzat să-i facă o mamografie, motivându-i că e prea tânără pentru asta, Gina a ajuns prea târziu să fie tratată.

Diagnosticată în anul 2012 cu cancer de sân, Gina a luptat penru viața ei și deși ședințele de chimioterapie și radioterapie erau lungi și dureroase, de dragul băiețelului său nu arăta suferința prin care trecea.

În acest moment starea de sănătate a Ginei este foarte precară, având metastaze în aproape tot corpul, care i-au afectat și unele organe vitale.

Pentru Gina timpul este necruțător. Are dureri cumplite dar datorită morfinei și de dragul băiețelului, încearcă să meargă mai departe.

Sunt șanse de ameliorare a bolii dar banii sunt puțini iar posibilitățile de a face rost de ei sunt limitate. Tratamentul este efectuat într-o clinică privată din Madrid.

Pentru a începe cât mai repede acest tratament, pentru primele trei luni, care sunt vitale pentru ea, Gina are nevoie de doar 5000 de euro, o sumă imensă pentru o mamă singură dar atât de mică pentru noi toți la un loc.

Am stat puțin de vorbă cu Gina, se grăbea să ajungă la Madrid, la tratament.

Gazeta de Spania: Bună ziua, Gina. Să o luam cu începutul. Cum ai aflat?

Gina Nicoară: În august 2012 am simțit ceva tare la sânul stâng. Era, să spun așa, cât un bob de porumb dar mi s-a părut ciudat, așa că imediat am cerut programare la medicul de familie. A doua zi m-a vazut și i s-a părut și lui suspect, astfel încât m-a trimis să fac o mamaografie.

În momentul în care am ajuns la spital, doamna doctor Berbejo a decis că nu este nevoie de mamografie, argumentul domniei sale fiind că sunt foarte tânără iar medicii de familie nu știu prea multe. Mi-a făcut o simplă ecografie la care nu se vedea nimic, în ciuda faptului că nodulul se simțea la palpare. Se simtea ceva tare, nu era un nodul normal, era imobil. Deși am insistat, nu mi s-a făcut acea mamografie.

Am așteptat răpunsul și speram să mi se spună că totul este în ordine, dar nodulul continua să crească. Aveam o situație materială destul de proastă, copilul mic și nu aveam de lucru în acel moment, nici eu și nici tatal copilului (atunci încă eram împreună), așa că nu am putut merge la o clinică privată.

Am revenit la medicul de familie care a spus că tot ce poate face în cazul ăsta este să mă trimită la ginecolog. M-a programat abia după trei luni, cum se face de obicei, timp în care mărimea tumorii a avansat galopant. Aveam deja sânul foarte inflamat și citind pe internet, am văzut că spunea ceva despre un ganglion santinelă, că dacă este inflamat e de rău.

Era deja luna octombrie…Am mers direct la urgență unde s-au medicii s-au alarmat imediat și m-au trimis să mi se faca o puncție care, din păcate, a ieșit pozitivă: Cancer ductal infiltrant gradul trei, avansat în doar trei luni, cu ganglioni afectați.

În două săptămâni mi-au făcut restul probelor, tomograf, rezonanță și o probă la oase, gammagrafie. M-au diagnosticat și mi-au făcut o altă ecografie ca să ințeleagă ce s-a întamplat. Nu ieșea nimic la ecografie și explicatia lor a fost că tipul de cancer pe care îl am, nu poate fi detectat la ecografie pentru că este ca un burete.

Am început foarte repede chimioterapia pentru că la dimensiunile tumorii nu se putea opera fără a o reduce. Opt luni de citostatice după care mi s-a extirpat sânul și ganglionii. Au urmat alte 25 de sesiuni de radioterapie…

Gazeta de Spania: Care a fost prima reacție pe care ai avut-o?

Gina Nicoară: Nu am putut reacționa. Am simțit că mi-a căzut lumea în cap, că cerul se prăbușeste asupra mea. Nu știam în ce direcție să o iau, nu mai știam nimic. Îmi vedeam copilul fără mama…Ca orice părinte, la el mi s-a dus gândul prima dată. Fiecare om are reacții dieferite. Eu am rămas blocată o bună perioadă de timp.

Gazeta de Spania: Pe cine ai sunat când ai ieșit din spital? Prima dată cu cine ai simțit nevoia să vorbești?

Gina Nicoară: L-am sunat pe fratele meu mai mare. El este cel care îmi știe toate gândurile, el este confidentul meu, prietenul meu, tatăl meu. Am doi frați aici, cel mic și cel mare. Cel mare fiind un om puternic, mereu m-a sprijinit și cu el mi-am împărțit durerea. M-a sprijinit și mă sprijină în tot și în toate căderile mele din acești șase ani și au fost destule dar a fost lângă mine.

Gazeta de Spania: Poate fi pregătit cineva pentru așa ceva, pentru a primi un astfel de diagnostic?

Gina Nicoară: Pregătit? Niciodată nu suntem pregătiți pentru nimic rău. Când suntem bine asociem moartea doar cu bătrânețea. Când am aflat m-am gândit doar la un lucru: ce am făcut cu viața mea? Nu am trăit. Am muncit, am alergat, m-am reținut de la toate pentru a avea ceva in viitor și acum viitorul meu… nu mai era atât sigur. Nu, nu cred că te poți pregăti pentru așa ceva.

Gazeta de Spania: Se poate spune că acesta a fost cel mai greu moment din viața ta?

Gina Nicoară: A fost  și este. Sunt șase ani… șase ani în care am pierdut surori de suferință, dacă pot să le spun așa, am trecut prin dureri mari împreună. Să știi că suferi de o boală care în ciuda tratamentelelor degenerează și te macină pe zi ce trece, este greu. Nu se poate explica cum se traiește asta și mai ales când sunt copii la mijloc. El suferă alături de mine de la trei anișori și de patru ani și jumătate de când sunt despărțită, lângă el le-am trăit pe toate. Este extrem de greu dar nu am vrut să fac o dramă din asta și am luptat scrâșnind din dinți de durere, mereu pentru el. Cine mă cunoaște stie foarte bine despre ce vorbesc.

Gazeta de Spania: Cum ești acum din punct de vedere fizic?

Gina Nicoară: Momentan, fizic sunt foarte slăbită din cauza metastazelor osoase care mi-au afectat inelele de la coloana vertebrală, osul pieptului și șoldurile. Medicii mi-au interzis orice efort fizic pentru a evita fracturile. Am avut o acumulare anormală de lichid în cavitatea pericardică pentru care m-au operat dar cu riscul ca lichidul să se acumuleze la plămâni pentru că metastaza mi-a afectat pleura de la plămâni, care produce lichid și îmi coplică respirația. Am oxigen acasă ca să-l folosesc când am nevoie.

Fac iar citostatice pentru că ultimele două tratamente nu au mai avut niciun efect timp de 6 luni. Îmi pierd părul pentru a treia oară și simptomele de după chimioterapie se manifestă cu dureri de cap, greață și insomnii. Psihic încerc să fiu ca și până acum. Îmi alin durerea cu muzică, bineînțeles, când pot o să o fac.

Consider că am dreptul la unica alinare, în afară de copilul meu, pe care cred că Dumnezeu mi-a daruit-o. Asta m-a ajutat și psihic și financiar în ultimii trei ani, de când am început să cânt.

Am înțeles că sunt oameni care spun că sunt bolnavă dar cânt. Asta este o șansă pe care patronii restaurantului unde cânt mi-au oferit-o ca să mă ajute. Să mă ajute ca să pot să mă ajut, dacă pot spune așa. Fizic nu mai pot lucra, lucram în case. Trebuie sa traiesc din ceva pentru că plătesc o chirie și am un copil de nouă ani, pe care trebuie să-l cresc singură. Nu cred că dacă mă pun în pat și aștept să închid ochii pentru totdeauna m-ar ajuta cu ceva.

Încerc, atât cât pot, să duc o viață normala și sa fiu tare. Putem alege să ne plângem de milă sau putem să ne bucurăm de fiecare secundă pentru că nu știm cu exactitate câte ne-au mai ramas.

Gazeta de Spania: Mulțumesc, Gina și multă, multă sănătate îți dorim.

Facem un apel către toți românii să contribuim cu cât putem din puținul nostru pentru a aduce o speranță în viața ei și a unui copil de numai nouă ani, căruia această cruntă boală vrea să-i răpească mama.

Din dorința de a ajuta, mai mulți artiști români din Spania, au organizat un eveniment pentru strângere de fonduri, numit ”Cântec pentru…Gina”. Dacă doriți să participați la acest eveniment de caritate, o puteți face la Restaurantul Los Hornos (Carretera Mejorada del Campo, San Fernando de Henares Km 0,100), duminică, începând cu ora 14:00.

Toți cei care doresc să doneze o pot face în contul personal: ES8320382467036000303504 (Bankia).

Dacă doriți să-i transmiteți mesaje de încurajare o puteți face pe pagina ei de facebook Gina Nicoara.

Documente medicale Gina

[embeddoc url=»https://www.gazetadespania.es/wp-content/uploads/2018/06/documente-medicale-gina.pdf» width=»50%» download=»all» viewer=»google»]