LIMITA EXISTENȚEI UMANE!

O nouă rubrică, un nou colaborator, subiecte dezbrăcate de tabu-uri ! Anonim de Zaragoza, o rubrică despre metehne umane… O rubrică altfel!

«Muncesc… pentru că asta ne rezervă viaţa, muncim pentru noi şi familia noastră, muncim pentru a ne rotunji veniturile, să devenim mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine! Alergăm după bani zi şi noapte, uneori uităm de noi, uităm să ne hrănim trupul, uităm să ne vedem de suflet, dar vine o zi pentru fiecare în care ne oprim, nu pentru că aşa vrem noi, ci pentru simplu motiv că am ajuns la final – Finalul existenţei umane!

Şi poate tu nu împărtăşeşti această simplă realitate cu mine, poate că încă ai falsa impresie că tu eşti veşnic pe acest pământ… nu te amăgi singur, fiecare început cunoaşte un sfârşit! Încerc să iţi redau în câteva cuvinte definiţia condiţiei umane: venim pe această lume goi, fără de nimic, ducem o existenţa mai mult sau mai puţin favorabilă, apoi ne stingem, atingem Limita Existenţei Umane – suntem atât cât trăim, lăsăm în urmă noastră multă tristeţe, un gol imens în sufletul familiei şi celor ce ne iubesc!…

Iubirea… un amestec de trăiri, sentimente, amintiri, sacrificii, toate în numele iubirii – cunoscută în diferite forme, întreţinută cu sacrificii, bani uneori şi totuşi nu avem nici o teamă… iubim! Împărtăşesc cu tine, dragă cititorule, prezentul existenţei umane, un pas fragil spre un mâine apropiat. Poate că zilnic citeşti sute de articole, dar eu am o simplă întrebare: câte dintre ele îţi ating sufletul?! Poate e timpul să-ţi ridici privirea din pământ şi să priveşti în jurul tău; poate că mâine e azi.

[Autor : Anonim De Zaragoza]