Maria del Carmen Franco y Polo, unica fiică a dictatorului Franco, a murit astăzi la domiciliu său din Madrid, după o lungă suferință, la vârsta de 91 de ani. Moartea a fost confirmată de nepotul ei, Luis Alfonso de Borbón,printr-un mesaj scris pe contul său de Instagram.
«Dumnezeu a luat-o pe Man (d.e.p.), dar nu a plecat: o voi avea întotdeauna în inima mea», a scris acesta.
S-a născut la doi ani și jumătate după nunta părinților ei, Maria del Carmen și dictatorul Francisco Franco. În casă, părinții o alintau Nenuca sau Morita. Franco a adorat-o iar Carmen, la rândul ei, i-a oferit aceeași iubire, după cum declara istoricul american Stanley Payne și jurnalistul Jesús Palacios, cei care au dat naștere cărții sale biografice, ”Franco, tatăl meu”, publicată în anul 2008.
În august 1932, Franco, pe atunci guvernatorul militar al orașului La Coruña, a decis brusc să meargă la un picnic în provincie, luându-și cu el soția, și fiica. Poate că a fost modul lui de a se face dispărut în ziua în care, un alt prieten și protector, generalul Sanjurjo, a încercat să dea o lovitură de stat.
Anul 1936 a fost cel mai agitat an din viața ei. În ziua în care tatăl său s-a răzvrătit împotriva Republicii, temându-se de viața soției și a fiicei sale, le-a trimis pe ambele cu un transatlantic german, din Las Palmas, în portul francez Le Havre. Carmen și mama ei au rămas în Franța din iulie și până în septembrie, când dictatorul, acum instalat în fruntea statului, le-a chemat din nou în Spania.
Viața ei nu era una ca a unei fete oarecare. La sfârșitul războiului civil, Carmencita era adolescentă și mulți copii îi trimiteau scrisori în care solicitau diverse favoruri: unii vroiau o bicicletă sau o bursă, alții îi cereau să-și roage tatăl să comute sentința cu moartea sau să-i elibereze din închisoare pe părinții lor.
Curând au început să apară copiii, șapte la număr dar și zvonurile despre infidelitățile soțului și despre afacerile necurate ale acestuia și ale rudelor sale. Cu toate acestea, căsătoria a fost întotdeauna prezentată spaniolilor, cel puțin cât timp a trăit Franco, drept un model al familiei creștine. Această impresie de familie fericită a servit propagandei regimului pentru a da o bună imagine dictatorului însuși, care a apărut adesea în imagini care îl arătau în timp ce se juca cu nepoții săi.
María del Carmen Franco y Polo a rămas relativ departe de lumina reflectoarelor, cu excepția momentelor când ieșea să apere memoria tatălui său, mai ales după președinția Fundației Naționale Francisco Franco. Din perspectiva spaniolilor obișnuiți, ea a trăit întotdeauna în umbra tatălui său.
[foogallery id=»21263″]