Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare au clasat dosarul privind evenimentele din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea și lipsirea de libertate a unor persoane, precum și distrugerea unor bunuri.
Potrivit unui comunicat al Parchetului General, faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989 au făcut, inițial, obiectul a 4.544 de dosare penale:
în 1.244 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București; în 17 dosare de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași; în 317 dosare de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj; în 169 — de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara; în 233 — de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel; în 2.564 dosare de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția Parchetelor Militare.
Având în vedere incidența prevederilor legale referitoare la indivizibilitatea ori conexitatea unor fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care, inițial, au făcut obiectul unor cauze distincte, pe parcursul desfășurării cercetărilor, în 2.172 de dosare s-a dispus reunirea cu alte cauze, în funcție de zonele în care au avut loc evenimentele.
De asemenea, în alte 32 de dosare s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea parchetelor civile.
Parchetul General mai arată că, în raport de competența materială, respectiv de complexitatea cauzelor, o parte dintre dosarele instrumentate inițial de către parchetele militare de pe lângă tribunalele militare București, Iași, Cluj și Timișoara au fost declinate în favoarea parchetelor militare ierarhic superioare, respectiv preluate de către acestea, în principal de către Secția Parchetelor Militare.
În 112 dosare, Secția Parchetelor Militare (Direcția Procuraturilor Militare) și celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de inculpați, din care: 25 de generali (10 din MApN și 15 din Ministerul de Interne); 114 ofițeri (32 din MApN și 82 din MI); 13 subofițeri (8 din MApN și 5 din MI); 36 militari în termen și 87 de civili.
În celelalte dosare, constatându-se existența unor cauze care au împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale, au fost dispuse soluții de netrimitere în judecată, reținându-se, în cele mai multe situații, cazul prevăzut de art. 10 lit. e C. pr. pen. anterior cu referire la eroarea de fapt, dar și cazul prevăzut la art. 10 lit. g C. pr. pen. anterior referitor la intervenția amnistiei, prescripției ori a decesului făptuitorului. Procurorii mai arată că dosarul nr. 11/P/2014 a vizat victimele rezultate în împrejurările care au făcut, inițial, obiectul dosarului nr. 97/P/1990 precum și victimele rezultate în împrejurările care au făcut obiectul dosarelor conexate, ulterior, la acest din urmă dosar, astfel încât pe rolul organelor de urmărire penală nu mai există în curs de soluționare nicio cauză având ca obiect evenimentele din decembrie 1989.
În raport de obiectul cauzei și de faptul că evenimentele din decembrie 1989 din România prezintă particularități diferite, analiza materialului de cercetare a fost efectuată distinct, respectiv cu referire la perioada 16 — 22 decembrie 1989 și după 22 decembrie 1989.
Astfel, s-a reținut că perioada cuprinsă între 16 — 22 decembrie 1989 și plecarea fostului președinte Nicolae Ceaușescu din clădirea Comitetului Central al PCR a fost caracterizată de acțiuni violente de reprimare a manifestațiilor anticomuniste și antidictatoriale din Timișoara, Cluj și București, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acțiunilor de protest în celelalte localități ale țării.
«Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deținea în partid și în stat, Nicolae Ceaușescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acționat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestațiilor, dispunând implicarea unor forțe supranumerice și eterogene, aparținând miliției, securității și armatei. În baza deciziilor și ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică și militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică și militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acțiunii de reprimare și a ordonat intervenția forțele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea corporală și reținerea unui număr mare de persoane», mai arată Parchetul.
Procurorii au constatat însă că «persoanele cu funcții de conducere și execuție, politice și militare, de la nivel central și local, implicate, în perioada 16 — 22 decembrie 1989, în organizarea, conducerea, coordonarea și punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanților au fost judecate și condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat».
În ceea ce privește perioada cuprinsă între 22 decembrie 1989 și sfârșitul anului 1989, s-a reținut că aceasta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică și haos.
«Dacă până la momentul în care fostul președinte Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul CC al PCR forțele de ordine au acționat în baza ordinelor și măsurilor dispuse de factorii politici și militari împotriva manifestanților care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate și democrație, după acest moment, în condițiile în care euforia generală privind victoria revoluției a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceaușescu la conducerea țării, cu ajutorul unor forțe fidele, nu a mai existat o acțiune a organelor statului împotriva manifestanților, ci o acțiune comună îndreptată, conform percepției create, împotriva unor elemente contrarevoluționare, care acționau împotriva voinței întregii populații. În acest context, pe fondul lipsei de cooperare și coordonare, inițiativele unor militari și civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperișurile unor clădiri, fără încunoștiințarea celorlalte forțe aflate în zonă, au creat derută și reprezentări greșite, cu consecința deschiderii focului concentrat și producerii a numeroase victime», au stabilit procurorii militari.
De asemenea, starea de oboseală și stres acumulată «a afectat aprecierea lucidă și obiectivă a realității înconjurătoare, existând situații în care dispozitive militare, mixte ori civile au deschis, cu ușurință, focul asupra unor imobile, inclusiv asupra unor autoturisme aflate în deplasare care nu au oprit la filtrele organizate, în condițiile existenței doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcția imobilelor sau autoturismelor respective», mai spun procurorii militari.
Anchetatorii au mai stabilit că, pe fondul acestei stări de oboseală și stres, au existat și situații în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiași unități sau între unități militare.
Materialul de cercetare efectuat în dosarul 11/P/2014 se referă la 709 persoane decedate, 1.855 persoane rănite prin împușcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reținute.
Din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofițeri, subofițeri și militari în termen.
În unele situații, decesul s-a datorat manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor.
De asemenea, nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împușcare, existând situații în care decesul s-a datorat altor cauze (ex. agresiune, incendiere, accident rutier, accident aviatic etc).
«În unele situații, există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii infracțiunilor de omor au fost trimiși în judecată și condamnați. În alte situații cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, soluții care nu au fost, ulterior, infirmate. Nu în toate cazurile decesul s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală, existând situații în care decesul a fost urmare a unui act suicidal (împușcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice», mai precizează procurorii militari.
Din cele 1.855 persoane rănite prin împușcare, 420 sunt ofițeri, subofițeri și militari în termen.
Ca și în cazul persoanelor decedate, există situații în care rănirea s-a datorat manevrării imprudente a armamentului.
«În unele situații există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii au fost trimiși în judecată și condamnați. În alte situații s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, soluții care nu au fost, ulterior, infirmate. Există și situații în care, deși susțin că au fost rănite în diferite împrejurări, persoanele în cauză nu au prezentat acte medicale care să ateste existența unor leziuni sau s-a stabilit că leziunile nu au fost produse prin împușcare», explică Parchetul.
Din cele 343 de persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, 68 sunt ofițeri, subofițeri și militari în termen.
«În principal leziunile produse se datorează unor agresiuni, dar există și situații în care leziunile se datorează unor accidente (ex. ruperea unor elemente din structura de rezistență a imobilelor avariate în contextul evenimentelor, activarea accidentală a unor dispozitive din sistemul de apărare al unităților militare etc.) sau auto-accidentări, precum și situații în care unele persoane au suferit afecțiuni neuropsihice. De asemenea, există și situații în care unele persoane, deși susțin că au suferit diferite leziuni, nu au prezentat acte medicale în acest sens sau s-a stabilit că nu au suferit leziuni de natură traumatică», mai precizează sursa citată.
În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte și de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale în cauză, prin ordonanța din 14 octombrie 2015, Parchetul Militar a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracțiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi, respectiv infracțiuni contra umanității, reținându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.
Totodată, s-a dispus clasarea sub aspectul infracțiunii de omor, tentativă de omor și instigare la infracțiunea de omor, reținându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale sau existența autorității de lucru judecat, dar și faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.
Tot în dosarul Revoluției procurorii au dispus: clasarea sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă, reținându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală; clasarea sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe și instigare la infracțiunea de lovire sau alte violențe, reținându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale; clasarea sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală și instigare la infracțiunea de vătămare corporală, reținându-se că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
În plus, procurorii au decis clasarea dosarului sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale sau existența autorității de lucru judecat, dar și existența unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea; clasarea sub aspectul infracțiunii de furt și distrugere, reținându-se împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale; clasarea sub aspectul infracțiunii de ultraj, reținându-se împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale; clasare sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă și instigare la infracțiunea de purtare abuzivă, reținându-se că a intervenit amnistia.
Împotriva ordonanței de clasare se poate formula plângere.