S-A LĂSAT SEARA PESTE PROMISIUNILE ELECTORALE ÎN DIASPORA

Aștept! De șase luni aștept un semn, o lege, altceva în afară de demagogie de la cei șase parlamentari ai Diasporei! Și aștept degeaba!

A trecut jumătate de an de când Diaspora și-a ales noua garnitură de parlamentari, șase la număr, care să o reprezinte în Parlamentul României. Ca mai mereu, romanii de peste granița au votat împotriva curentului din țară, exemplele fiind nenumărate. Dacă în interiorul României PSD a câștigat detașat, Diaspora a fost împărțită de PNL, PMP și noul formatul USR, fiind partidele care dau senatorii și deputații de Diaspora. Multă demagogie, multă dezinformare, o luptă surdă în timpul campaniei electorale, urmată de o mare liniște după accederea în funcții. Noii parlamentari nu au avut nicio lege, nicio măsură care să treacă sau măcar pusă în dezbatere.

Mult hulitul partid social democrat își asuma responsabilitatea guvernării, «comuniștii» și «ciuma roșie» au inițiativa (bineînțeles, sunt ironic) în tabăra cealaltă avem o seară a declarațiilor. Adică tăcere…și tare mă tem că aceasta tăcere va dura patru ani, când iar vor fi alegeri, când iar vom fi agitați și băgați în seama după care, veșnicul NIMIC.

Între timp, partidele politice din Diaspora se agită, se restructurează dar totul seamănă a bâlci ieftin. Interesant este cazul Spaniei, unde, PSD-ul pare bazinul de cadre al celorlalte partide. Oameni care au fost mulți ani în PSD Spania acum îngroașă listele altor partide, unii dintre ei cu funcții de conducere sau chiar candidați la trecutele alegeri și frumusețea situației o dă modul dârz în care aceștia combat. Și nu doar în Spania…

Și peste toate, parcă seara apasă greu…căci vocea răsună cu iz de Dâmbovița. Când vrem, împinși de la spate, putem crea valuri ale schimbării, numai ca toate bunele intenții se lovesc de ignoranta, răutatea și invidia minoră, șefia cu tot înadinsul trece bariera limbii, a științei de carte și a obrazului fin. Diaspora rămâne, involuntar sau nu, la aceeași sintagmă: aceea de capșunar. Am devenit fiii nedoriți, suntem căpșunarii propriilor părinți,  dar seara continuă să ne bântuie prin cotloane…

Ssssstt ! S-a lăsat seara dragii mei, o seara a tăcerii și a sângelui de frate!

Un editorial de Serbu Cătălin