ZYKLON-B GAZUL DEZVOLTAT DE NAZIŞTI PENTRU A PUNE CAPĂT VIEŢII A MILIOANE DE OAMENI

În iulie 2015, Oskar Gröning, fost ofiţer nazist în vârsta de 94 de ani a fost condamnat la 4 ani de închisoare.

În 1942, Oskar Gröning (Groening) s-a oferit să se alăture trupelor de elită Waffen-SS, înainte de a fi trimis în lagărul de la Auschwitz, unde se ocupa cu contabilizarea bunurilor găsite printre lucrurile personale ale prizonierilor, pe care le trimitea apoi la sediul SS din Berlin. Din acest motiv este cunoscut și sub denumirea de “contabilul de la Auschwitz”.

În timpul procesului a trebuit să stea în aceeaşi cameră cu mai mulţi supravieţuitori ai Holocaustului şi să le asculte poveştile tragice.

Doctorul Sven Anders i-a făcut pe toţi cei prezenţi în sala de judecată să se cutremure atunci când a început să povestească în detaliu efectele produse în corpul uman de catre Zyklon B, gazul letal dezvoltat de nazişti pentru a pune capăt vieţii a milioane de oameni în lagarele de concentrare.

Gröning a fost judecat în Lüneburg, Germania, pentru complicitate la decesul a 300.000 de evrei unguri care se aflau în lagărul nazist de la Auschwitz în 1944.

Încă de la începutul procesului, fostul gardian SS a negat orice acuzaţie de omor, spunând că nu a ucis pe nimeni, treaba lui fiind de a ţine contabilitatea în cadrul lagărului de concentrare şi de a trimite în Germania bunurile confiscate de la deţinuţi.

Gröning nu a negat niciodată rolul pe care l-a avut în susţinerea Holocaustului şi, pe parcursul procesului, şi-a acceptat responsabilitatea morală. În februarie 2015, acesta a declarat pentru cotidianul german Bild în 2005 că regretă că a lucrat la Auschwitz, afirmând că încă aude strigătele din camerele de gazare, după zeci de ani.

«Mi-a fost ruşine zeci de ani şi îmi este ruşine şi astăzi», a spus Gröning, care a fost angajat în lagăr la vârsta de 21 de ani.

«Nu de actele mele, pentru că nu am ucis niciodată pe nimeni. Dar mi-am oferit ajutorul. Am fost o rotiţă în maşina de ucis care a eliminat milioane de persoane nevinovate», a adăugat el.

Zyklon-B a fost conceput ca pesticid, în final fiind folosit ca gaz pentru a efectua asasinate în masă în lagărele de exterminare.

Naziștii căutau în mod constant forme mai eficiente de exterminare. În septembrie 1941, în experimentele de la Auschwitz cu Zyklon B, s-au gazat aproximativ 600 de prizonieri sovietici şi 250 de bolnavi . Granulele acestui produs devin un gaz mortal în momentul intrării în contact cu aerul. S-a dovedit a fi cea mai rapidă metodă de gazare și a fost selectat ca un mijloc de efectuare a masacrelor de la Auschwitz.

Așa cum sa explicat la proces Sven Anders, medic legist de la Universitatea din Hamburg-Eppendorf, gazul provoacă o «durere extremă, convulsii violente, atacând creierul și producând atac de cord în câteva secunde».

«Conceput pentru dezinsecţia clădirilor sau a fabricilor, lui Zyklon-B îi este caracteristic un miros de migdale amare și marțipan. Este mai ușor decât aerul iar odată inhalat şi ajuns în plămâni, blochează  respirația celulară”,  spune Anders.

 «Odată ce este inhalat, Zyklon B atacă mai întâi inima şi apoi creierul. Simptomele încep cu o senzație de durere în piept,  asemănătoare cu durerea spasmodică ce apare în crizele epileptice. Moartea prin stop cardiac se produce în câteva secunde. A fost una dintre otrăvurile cu acțiunea cea mai rapidă», a adăugat medicul.

Ăsta era cel mai bun caz, pentru că la o inhalare minoră, ceea ce era ceva obișnuit în camerele mari de gazare de la Auschwitz, moartea putea surveni şi după o jumătate de oră.

«O inhalare minoră a gazului ducea la un blocaj al sangelui în plămâni provocând dificultăți de respirație, ceea ce în limbaj popular s-ar traduce prin  apa la plămâni. Respiraţia devine mult mai profundă și mai puternică, deoarece corpul tânjeşte după oxigen. Erau în agonie», a spus expertul.

Anders a adăugat că înălțimea pe care o avea o persoană era un factor-cheie care făcea diferenţa între o moarte rapidă sau una în agonie după expunerea la Zyklon B.  Fiind mai ușor decât aerul, gazul se acumula în partea de sus a camerelor de gazare, ceea ce înseamnă că ucidea mai întâi adulții.

«Copiii mureau câteva minute mai târziu, agonizând în chinuri și după ce îşi vedeau părinţii sau pe cei dragi murind.»

Atunci când deținuții au sosit la Auschwitz, au fost împărțiți în două grupuri: cei care  puteau fi folosiţi la muncă (femei și bărbați puternici) și copii, bătrâni și bolnavi.

Aceştia din urmă erau trimişi direct în camerele de gazare. Pentru a nu-i alarma, li se spunea că vor face o baie şi erau sfătuiţi să îşi lase toate lucrurile în tren, urmând să şi le recupereze după revenirea de la duş.